Postul de Radio Novi Sad a fost înfiinţat în anul 1949, iar unul dintre entuziaştii iubitori a tot ceea ce este românesc în Voivodina, Serbia este Lucian Marina, preşedintele Societăţii de Limba Română şi ziarist în pensie al Radioteleviziunii Voivodinei, fost angajat în redacţiile de program în limba română ale Postului de radio şi de Televiziune Novi Sad.
După ce a redactat „Monografia Redacţiei Române a Radio-televiziunii Voivodinei”, cu prilejul marcării a 40 de ani de existenţă a programului TV în limba română, Lucian Marina a considerat că ar fi de cuviinţă să scrie şi despre un jubileu şi mai mare, şi anume, 70 de ani de la înfiinţarea Postului de Radio Novi Sad care, de la bun începuţ a difuzat şi program în limba română. La lansarea „Monografiei 70 de ani de activitate a Redacţiei Române a Postului de Radio Novi Sad”, care a avut loc în preajma unui spectacol extraordinar dedicat chiar acestui jubileu, care a avut loc la Studioul „M” al Postului de Radio Novi Sad, la întrebarea ce l-a îndemnat să scrie acest volum, o lucrare atât de vastă, detaliată şi plină de informaţii interesante, Lucian Marina a răspuns că dintotdeauna a fost un jurnalist şi odată ce a intrat în această lume fascinantă, nu o mai poate părăsi. Fiind angajat în ambele redacţii, dintre care zece ani a petrecut în Redacţia Română a Radioului, iar 30 de ani în Redacţia Televiziunii şi având ca pensionar destul timp liber, a considerat că are obligaţie morală să imortalizeze tot ceea ce s-a petrecut la RTV, mai ales în cei 40 de ani personal trăiţi la post public mediatic.

Ziua de 29 noiembrie este o zi în care a fost înscrisă o nouă filă a istoriei popoarelor şi comunităţilor naţionale din Voivodina, iar pe undele herziene s-au putut auzi cinci limbi: sârbo-croată, maghiară, română, ruteană şi slovacă. În data când s-a marcat Ziua Republicii, în urmă cu 70 de ani, a început istoriografia care, în linii scurte, a fost prezentată în acest volum şi anume atât istoricul radioului în lume, cât şi istoricul radioului în Iugoslavia.
În această zi, pentru prima dată a fost lansată în eter vocea unui român de pe meleagurile noastre, poate mai întâi ca o încercare de a răspândi propaganda, dar cel mai important cu scopul de a informa şi de a face o legătură între enticii români din Voivodina. Educarea şi instruirea a fost încă un rol al Postului de Radio Novi Sad, după care a urmat aspectul cultural, ştiinţific, distractiv, dar şi confesional.
Monografia evidenţiază că „Buletinul de ştiri”, „Radiojurnalul” şi „Emisiunea pentru ascultătorii de la sate” au fost şi au rămas cele mai ascultate emisiuni. Sunt menţionaţi şi primii entuziaşti cu care a început totul: Ion Marcoviceanu, primul redactor şef şi responsabil, Katarina Madjarac, crainică şi Simeon Ţeroga, ziarist.
În continuare sunt trecuţi toţi redactorii şefi şi responsabili, precum şi colegii jurnalişti şi colaboratorii externi, care au răspuns la apelul de a veni în ajutor la verificarea unor date şi de a completa datele despre sine şi unele impresii referitoare la emisiunile pregătite de redacţie. Autorul s-a deplasat la foştii jurnalişti, demult ieşiţi la pensie, care au fost stâlpi ai programelor informative, de cultură şi divertisment pentru a afla cum a arătat munca de ziarist cândva şi cu ce amintiri au rămaş când este vorba de activitatea bogată desfăşurată la Radio şi întâmplările de la evenimentele urmărite.
Monografia conţine şi aprecierile ascultătorilor, dar şi gânduri pioase şi de preţuire despre cei care nu mai sunt printre noi.
Având în vedere că aproximativ jumătate din program, la orice post de radio, constă în muzică, nu lipseşte nici capitolul dedicat Redacţiei muzicale, care este responsabilă pentru muzica uşoară, cultă, populară şi nu numai. Aici sunt menţionaţi redactorii muzicali, care şi-au dat contribuţia la păstrarea patrimoniului nostru cultural – Ion Lazăr, Ileana Ocolişan Baba, Trandafir Jurjovan, Valeria Bogdan Popa, Niţă Frăţilă şi alţii, toţi merituoşi la conectarea spiritului naţional prin mediul sonor. Pe lângă înregistrările proprii de muzică uşoară şi populară, care au adus căldură în inimile ascultătorilor, muzica era la fel unica modalitate ca cei din Blocul de Est să privească puţin, printr-o micuţă fereastră, spre ţările Occidentale, la Radio Novi Sad fiind unica posibilitate a românilor din România, care în timpul comunismului se afla într-o izolaţie extremă, să audă ce s-a întâmplat în afara ţării lor.
Este demn de menţionat faptul că la Postul de Radio Novi Sad au fost înregistrate numeroase piese de teatru radiofonic, inclusiv teatru pentru copii. Prin dosarele acestor piese autorul a făcut o trecere în revistă a activităţii dramaturgice, prin care, într-un mod deosebit a fost susţinută, conştientizată şi afirmată creaţia în limba română, în fruntea Secţiei de teatru fiind, mai întâi, Nicu Ciobanu, iar apoi şi Ana Niculina Ursulescu.

Deosebit de importante sunt şi fotografiile aranjate într-un anumit Abum foto, care completează imaginea în ansamblu a diverselor aspecte ale vieţii la Radio în diferite perioade.
Monografia conţine o mulţime de date, fotografii în culori şi detalii incredibile referitoare la modul în care s-a desfăşurat activitatea, fiind utilă pentru toţi cei care doresc să se documenteze şi să afle ceva mai mult despre tot ceea ce reprezintă Postul de Radio Novi Sad şi cele şapte decenii de existenţă a acestuia.
Acum s-a făcut un nou schimb de generaţii, iar Redacţia Postului de Radio Novi Sad s-a întinerit cu cadre noi, proaspete şi pregătite să ducă mai departe tot ceea ce ţine de românism, parte din aceştia făcând şi autoarea acestui text. Suntem recunoscători tuturor celor care au facilitat ca Postul de Radio Novi Sad să ajungă la această vârstă respectabilă. Ne vom strădui să menţinem ceea ce ne-a fost lăsat în patrimoniu, să ne alăturăm şi noi colegilor mai în vârstă în îndeplinirea cerinţelor, pentru ca acest mijloc mass-media să se dezvolte în continuare.
În momentul când nu ştim care va fi viitorul mijloacelor mass-media, este important să ştim unde am fost şi unde suntem şi astfel vom putea înţelege care ne sunt viitoarele posibilităţi.
În această privinţă, cartea domnului Lucian Marina este o carte de referinţă care a adus o contribuţie inestimabilă la înţelegerea, analizarea şi pronosticul locului postului de Radio Novi Sad în planul mai larg al acestei societăţi.
Cristina IOVANOVICI

Foto: Facebook