Motto: „Viaţa e ceea ce ţi se întâmplă în timp ce eşti ocupat să faci alte planuri”.John Lennon
„O parte din mine își dorește să fiu acceptat de toate fațetele societății și să nu fiu considerat un muzician nebun, dar nu pot fi ceea ce nu sunt. Din cauza atitudinii mele, părinții tuturor celorlalți băieți și-au dat seama imediat ce eram: un creator de probleme, un copil care i-ar influența pe ai lor, ceea ce chiar făceam… Ca să fiu sincer, făceam tot ce puteam ca să distrug casele prietenilor, probabil din cauza unei invidii că eu nu aveam o așa-numită casă. Cinci femei îmi constituiau familia. Cinci femei puternice și inteligente. Cinci surori. Acele femei erau fantastice… ele mi-au dat primele educație feminină… Una dintre ele era mama mea, care nu putea, pur și simplu, să aibă de a face cu viața. A avut un soț care a părăsit-o plecând în marină la război, și nu se descurca cu mine. La patru ani și jumătate, am ajuns în grija surorii sale mai în vârstă… Faptul ca eu nu trăiam cu părintii m-a făcut să cred că părintii nu reprezintă niște zei”, mărturisea regretatul şi unicul artist John Winston Ono Lennon, născut acum 81 de ani într-o zi de 9 octombrie 1940, Liverpool şi asasinat acum 41 de ani pe 8 decembrie 1980, în jur de ora 10:50 seara.
Muzician, cântăreț, textier și compozitor englez, unul din fondatorii trupei The Beatles, a rămas în memoria colectivă un Visător care a încercat să schimbe lumea.
A fost fiul Juliei și al lui Alfred Lennon, un marinar negustor care a fost departe la momentul nașterii fiului său. El a fost numit John Winston Lennon după bunicul său, John “Jack” Lennon, și după prim-ministrul Winston Churchill. De-a lungul adolescenței și tinereții, John a trăit alături de unchiul și mătușa sa, George și Mimi Smith, care nu aveau copii, la Menlove Avenue, Woolton. Mătușa sa îi cumpără volume cu povestiri scurte, iar unchiul său, lăptar la ferma familiei sale, îi cumpără o muzicuță și îl învăță arta cuvintelor încrucișate. Julia îl vizita pe John regulat, și începând de la 11 ani, o vizitează și el pe mama sa, când ea îi punea să asculte melodii semnate Elvis Presley, și îl învăța să cânte la mandolină „Ain`t That a Shame?” de Fats Domino.
Lennon a fost crescut ca un anglican și a mers la școală Dovedale Primary School. Din septembrie 1952 până în 1957, după ce și-a dat examenul de treaptă, a fost înscris la Quarry Bank School în Liverpool, și a fost descris de către Harvey: ”Un norocos fericit, comic, bine dispus și plin de viață. “El a desenat de multe ori desene comice care au apărut în propria revistă Daily Howl. În ciuda talentului său artistic, rapoartele școlare au fost condamnabile.
Mama sa i-a cumpărat prima chitară în 1956 un ieftin Gallotone acustic campion pentru care ea a “împrumutat” fiului ei cinci lire și zece șilingi cu condiția ca acea chitară să fie trimisă acasă la ea, și nu la Mimi, știind bine că sora ei nu suportă ideea aspirațiilor muzicale ale fiului ei. Mimi fiind sceptică în privința faptului că el ar putea fi faimos cândva, speră să crească plictisit de muzică, zicându-i mereu: Chitariștii sunt toți foarte buni, dar nu vei putea trăi niciodată din asta. În 15 iulie 1958, pe când Lennon avea 17 ani, mama lui, mergând acasă după ce a vizitat familia Smith, a fost lovită de o mașină și ucisă.
“Pe când aveam 5 ani, mama îmi spunea întotdeauna că fericirea este cheia vieţii. Când m-am dus la şcoală, m-au întrebat ce vreau să fiu când voi creşte mare. Am scris: fericit. Mi-au spus că nu am înţeles tema, le-am răspuns că ei nu au înţeles viaţa”, îşi amintea artistul.
Lennon era o natură rebelă și avea un spirit acerb în muzica sa, în compozițiile sale, în desenele, în filmele și în interviurile sale, devenind de asemenea controversat din cauza părerilor sale politice.
Născut și crescut în Liverpool, Lennon a fost implicat în mania skiffle, un stil de muzică cu influențe de jazz, blues, folk și country. Prima lui trupă, numită The Quarrymen, a evoluat în The Beatles în 1960. Pe măsură ce trupa ce dezintegra spre sfârșitul deceniului, Lennon s-a implicat într-o carieră solo, în care a produs legendarele sale albume: “John Lennon/Plastic Ono band” și Imagine, și de asemenea cântece renumite precum “Give Peace a Chance” și “Imagine”.
Lennon a părăsit grupul Beatles în 1969. El a fost de acord să nu informeze media până când grupul a renegociat contractele de înregistrare. În interviurile ulterioare cu Rolling Stone, și-a revărsat amărăciunea asupra lui McCartney: ”Am fost un prost să nu fac ceea ce făcea Paul, care a fost folosit pentru a fi faimos și pentru a vinde albume”. El a mai povestit despre ostilitatea membrilor grupului asupra lui Ono și cum el, Harrison și Starr s-au săturat să fie oamenii lui Paul. După moartea lui Brian Epstein, am început să ne certăm. Paul a început să ne conducă și să fie liderul nostru. Dar ce însemna a ne conduce când fiecare dintre noi ajungeam pe rând să fim lideri?
S-a mutat în New York în 1971, unde critica sa asupra războiului din Vietnam l-a determinat pe Richard Nixon la lungi încercări să îl deporteze, în timp ce cântecele sale au fost preluate ca imnuri în mișcarea anti-război.
John Lennon s-a retras din domeniul muzical în 1975, pentru a fi aproape de familia sa, dar s-a relansat în 1980, cu un album numit Double Fantasy. El a fost ucis la trei săptămâni după lansarea acestuia, pe 8 decembrie 1980, în jur de ora 10:50 seara, Lennon și Ono se întorceau acasă, la apartamentul lor din New York, când Mark David Chapman l-a împușcat pe Lennon în spate de patru ori la intrarea în clădire. Lennon a fost dus la Urgențe în apropiere, dar a fost declarat mort la 11:07. Mai devreme în acea seară, Lennon îi dăduse un autograf lui Chapman.
Yoko Ono a emis o declarație a doua zi, spunând “Nu există nicio înmormântare pentru John,” și încheie cu cuvintele, “John a iubit și s-a rugat pentru rasa umană. Dorința mea este ca oamenii să se roage la fel pentru el”. Trupul său a fost incinerat la cimitirul Ferncliff în Hartsdale, New York. Ono a risipit cenușa lui în parcul central New York, în cazul în care Strawberry a fost creat mai târziu.
Chapman a fost găsit vinovat pentru crimă de gradul al doilea și a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Începând cu anul 2010, el a rămas în închisoare, negând de mai multe ori adevărul.
Parteneriatul Lennon-McCartney a fost ales drept cel mai influențabil și de succes al secolului 20. Fiind interpret, scriitor, sau co-scriitor, Lennon a avut 28 de single-uri în topul US Hot 100. Vânzările albumelor sale s-au înregistrat la aproximativ 14 milioane. Double Fantasy, apărut la puțin timp înainte de moartea lui, și cel mai bun album post-Beatles, trei milioane de transferuri în SUA, în 1981 a câștigat premiul Grammy pentru Albumul anului. În anul următor, premiul BRIT pentru contribuție remarcabilă în muzică a mers la Lennon. Participanții la un sondaj 2002 BBC l-au votat al optulea în „100 Greatest Britons”.
Epilog: „Rog ca oamenii ce stau pe locurile mai ieftine să aplaude. Iar voi, restul, e ok dacă vă scuturaţi bijuteriile”.John Lennon
Anca Bica Bălălău
Sursa: wikipedia
