„Întotdeauna să vă asumați personalitatea voastră artistică – propria personalitate artistică, care este reală! E reală, simte lucruri. N-o forțați să meargă într-o direcție care nu vă convine! N-o forțați!…” mărturiseşte omul, profesorul, artistul, aniversatul zilei, Miklós Bács.
Este una dintre personalităţile artistice ce deschide orizontul sufletului către Divinitate prin Artă, străbătând cu fiecare clipă risipirea albastrului din cer ca o risipire de frumos şi de zbor
Autentic, principial şi onest nu se topeşte în teama de a rosti sau de a plânge prin cuvânt, ci zideşte şi cizelează lumina clădind pe scenă Biserica sufletului.
Este greu să-i mărturiseşti preţuirea, dar este şi mai greu să-i umbreşti cu indiferenţă Zidirea, pentru că din ea răzbate spiritul atâtor roluri jucate şi spiritul atâtor generaţii de studenţi , toate spunând povestea mai departe.
Este devotat:
„Spun mereu că eu am avut de fapt, doi părinți: unul biologic, care a fost tatăl meu și un părinte spiritual, care a fost profesorul meu de Arta actorului și care, în foarte mare măsură mi-a influențat nu numai cariera, ci și viața, devenirea mea ca om. Acesta a fost artistul emerit Lovinsky Lorand și căruia trebuie să-i mulțumesc pentru tot ceea ce fac azi. Unul dintre marile lui cadouri la terminarea facultății a fost acela că a acceptat să joace cu un student de-al său rolul lui Salieri (lucrarea mea de licență s-a numit ”Amadeus”) iar eu am putut să-l îmbrățișez pe scenă, contopind un moment psihodramatic din viața mea, simțind că îmbrățișez în același timp pe mentorul meu spiritual în ale profesiei și pe tatăl meu biologic care este un muzician”.
Şi realist:
„Sentimentul meu e că ar fi timpul să spunem lucrurilor pe nume, să fim mai sinceri, să nu cădem în discursul populist crezând că oricine poate deveni actor. Știu că e un lucru crud, dar e o realitate pe care e bine să o acceptăm. Nu oricine poate deveni muzician, pictor , nu oricine poate să devină actor. Astea sunt haruri, e un dat personal, pe care Dumnezeu nefiind democratic nu le-a împărțit în mod egal și trebuie să acceptăm această situație. Pentru că, altfel, cădem în capcana de a creea vise unor oameni distrugându-le viața. Asta e o mare responsabilitate, pentru care cândva, cineva va trebui să plătească. Deci, cred că trebuie să fim cu picioarele pe pământ, obiectivi, în ceea ce privește pe noi înșine, cariera noastră, iar în cazul în care aceste date sunt, atunci urmează un efort imens pentru a le putea scoate la lumină și a putea creea”.
Este altruist şi vizionar:
„Dacă ducem lipsă de ceva în teatru, acestea sunt personalitățile. Voi vă puteți forma personalitatea. Nu v-o pierdeți, nu v-o ștergeți! Nu fiți gata să corespundeți cuiva!”
Miklós Bács reprezintă pentru multe generații de studenți un mentor care le deschide aripile pentru zbor către luminile rampei. Născut pe 27 septembrie, 1964, într-o familie ce a contribuit la zestrea patrimoniului cultural românesc, Miklós Bács este un punct de reper pentru făcătorii și iubitorii de teatru din țara noastră.
Actor al Teatrului Maghiar de Stat şi conferenţiar universitar doctor abilitat la Facultatea de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, membru al Consiliului Artistic al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, membru al senatului Uniter, şi membru International University Theatre Association – IUTA a fost laureat al Galei UNITER cu premiu special: MIKLÓS BÁCS, un mentor al tinerelor generaţii de actori !
Miklós Bács este totodată unul din cei mai apreciaţi pedagogi teatrali din România și joacă rolul titular în spectacolul „Faust”, regizat de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu, îmbogățind scena teatrală cu un rol de compoziție ce întregește meșteșugul artistic al impresionantei sale cariere.
Fost director artistic al Galei Tânărului Actor, dascălul Facultății de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca , Miklós Bács, a pus accentul pe caracterul de formare profesională a concursului, proiect UNITER destinat tinerilor actori, absolvenţi de licenţă.
„Avem nevoie de ideal, avem nevoie de oameni cărora să la spunem-Mulţumesc”, susţine actorul, profesorul şi mentorul tinerelor generaţii, Miklós Bács!
„Principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura. Să ştii să-ţi porţi crucea şi să-ţi păstrezi credinţa. Eu cred şi sufăr mai puţin. Şi când mă gândesc la chemarea mea, nu mă mai tem de viaţă”, spunea Anton Cehov … singurul lucru care ne rămâne este să nu-i lăsăm singuri … să „ îndurăm„ împreună și pentru mulți ani bucuria de a îi aplauda și de a le fi contemporani artiştilor noştri, dar mai ales să ne merităm MENTORII!
Astăzi, despre unul dintre ei, cu preţuire:
La mulți ani, Miklós Bács! Laudatio!
Anca Bica Bălălău
