„Sărbătorim astăzi 155 de ani de la Unirea Principatelor Române prin alegerea, la Iaşi şi la Bucureşti, a unui singur domnitor, Alexandru Ioan Cuza.
24 Ianuarie 1859 marchează demararea unei profunde reforme structurale şi legislative, fiind o etapă esenţială în cristalizarea statului naţional român.
Perioada în care s-a desăvârşit Unirea Principatelor Române a fost o epocă de o intensitate istorică aparte, o veritabilă revoluţie a unităţii. Obiectivul Unirii nu a reprezentat un scop în sine iar efectele înfăptuirii sale s-au extins asupra societăţii în ansamblul său. Actul propriu-zis al Unirii rămâne însă momentul declanşator în procesul de formare şi închegare a statului român modern, al cărui beneficiar avea să fie poporul, în totalitatea sa. Ritmul, dimensiunile şi profunzimea acestui act s-au resimţit puternic în anii care au urmaţ România orientându-se în mod irevocabil către spaţiul occidental şi spre valorile sale fundamentale.
Fără clarviziunea şi înţelepciunea politică a înaintaşilor noştri, fără conlucrarea dintre reprezentanţii tuturor taberelor politice şi intelectuale ale vremii, Unirea Principatelor Române nu ar fi fost posibilă. În toate acestea rezidă semnificaţia profundă a unirii: dincolo de orice obiective secundare, deasupra oricăror interese fragmentare trebuie să stea, întotdeauna, expresia interesului naţional.
La un secol şi jumătate de la Unirea Principatelor Române, idealul precursorilor noştri este împlinit. Suntem astăzi o naţiune liberă, unită şi puternică.
Avem datoria de a ne apleca mereu asupra trecutului, avem responsabilitatea civică de a respecta momentele fondatoare, esenţiale, care definesc istoria poporului nostru şi de a contribui, prin solidaritate, păstrând intactă comunitatea de limbă, credinţă şi cultură, la consolidarea statului român.”
