A.D. Xenopol – gândirea filosofică românească intra în circuitul valorilor europene

137

În 1930 filosoful N. Bagdasar scria: „Opera filosofică a lui A.D. Xenopol este în ţara noastră foarte puţin cunoscută […] Xenopol are pentru noi, românii, şi o altă importanţă: el a stabilit prin opera lui filosofică contactul indiscutabil dintre filosofia română şi cea străină. De aceea, ignorarea operei lui filosofice din partea noastră e cu atât mai stranie“. Şi stranie a rămas până azi.

În 1889, după apariţia primului volum din Istoria românilor din Dacia Traiană, cea dintâi sinteză de istorie a românilor, A.D. Xenopol primeşte Premiul Academiei şi este ales membru corespondent al acesteia. Apariţia ultimului volum, în 1893, îi aduce alegerea ca membru plin.

Contribuţia majoră a lui A.D. Xenopol, în plan universal, rămâne elaborarea unei teorii a istoriei. În vremea sa, istoria balansa cu un statut incert între „ştiinţă“ şi „artă“. În definirea ştiinţei se pleca de la principiul lui Aristotel: fără general nu există ştiinţă. Între o tendinţă şi cealaltă s-a situat Xenopol, care încerca să le împace prin teoretizarea ideii de „serie istorică“.

Citește toată povestea pe siteul eualegromania