„Revoluţia generală fu ocazia, iar nu cauza Revoluţiei române. Cauza ei se pierde în zilele veacurilor. Uneltitorii ei sunt 18 veacuri de trudă, suferinţă şi lucrare a poporului român asupra lui însuşi“. Acest citat din Nicolae Bălcescu rezumă foarte bine semnificaţia Revoluţiei române de la 1848.
La adunarea românilor aflaţi la Paris, din 8 martie 1848, convocată de Nicolae Bălcescu la locuinţa sa, revoluţionarii moldoveni nu au fost de acord ca revoluţia să pornească din Ţara Românească şi să se extindă apoi şi în Moldova, ci au cerut ca mişcarea să fie simultană. Legătura cu revoluţionarii transilvăneni s-a realizat ulterior. Românii transilvăneni şi bănăţeni au fost surprinşi de evoluţii fără lideri care să îşi asume conducerea şi fără un program clar conturat. În primul rând a trebuit să reacţioneze faţă de programul ungurilor, care îşi propuneau refacerea Coroanei Sfântului Ştefan. Atunci s-a ridicat o generaţie de tineri intelectuali, în frunte cu Simion Bărnuţiu. În continuare, moldoveni participă la evenimenteledin Transilvania, transilvăneni la cele din Ţara Românească, munteni se implică în găsirea unei soluţii la problema naţională în Transilvania. Astfel, Christian Tell îl anunţa pe Nicolae Pleşoianu că s-a amânat declanşarea revoluţiei la Bucureşti „până ce aveau să se întoarcă ai noştri din Transilvania, unde s-au dus pentru a se înţelege cu cei de acolo“. D. Brătianu a fost prezent la adunarea de la Blaj, ca reprezentant al comitetului revoluţionar muntean.Adunarea din 10 iunie prin care s-a decis declanşarea a doua zi a revoluţiei la Bucureşti s-a ţinut în casa ardeleanului Axente Sever. Iar Gazeta de Transilvania a devenit un oficios al revoluţiei române, pentru românii din toate provinciile.
Află toată povestea pe siteul eualegromania
