[FOTO] In memoriam, Mihail Pascaly: primul Hamlet al scenei românești!
A făcut turnee în principalele orașe din țară, precum și în Transilvania și Banat, între anii 1868 și 1871, unde a fost primit în mod triumfal și unde a contribuit la stimularea mișcării locale a diletanților români.
În anul 1868, în zilele de 1 și 2 septembrie, cel mai vechi teatru din România- cel din Oravița, a găzduit trupa lui Mihail Pascaly, din care făcea parte și Mihai Eminescu ca sufleur, trupă ce a prezentat două spectacole în limba română, la acele timpuri acest eveniment venind în susținerea și promovarea culturii românești într-o zonă aflată sub ocupație în care rostirea în limba română era un act de curaj.
Astăzi , teatrul orăvițean poartă numele Luceafărului limbi și literaturii române, Mihai Eminescu.
Pe plan personal, Mihail Pascaly a avut un destin tragic. În anul 1873, soția sa, actrița Matilda Pascaly, a murit într-un trist accident pe scenă din cauza manevrării greșite a cablurilor ce o țineau în zbor. Juca rolul îngerului din Don Juan de Marana.
Articol editat de Radio Resita, 30 septembrie 2020, 14:21
A fost unul dintre pionierii artei dramatice românești cu o contribuție absolut fabuloasă la promovarea sa în limba română, din calitatea de actor, regizor, director de teatru, profesor, traducător, autor dramatic și publicist, rămânând unul dintre cei mai importanți animatori ai vieții teatrale din România. Activitatea lui a fost legată de mișcarea pentru afirmarea și dezvoltarea artei și culturii naționale românești.
Prin călătoriile sale în străinătate a ținut legătura cu realizările din arta scenică a timpului. A fost director al Teatrului Național până în 1877.
A efectuat numeroase turnee prin România și Austro-Ungaria, în care a propagat mesajul artei autentice, dar a făcut eforturi și pentru a introduce teatrul românesc în circuitul culturii mondiale.
Pascaly a luat atitudine publică, fiind un puternic critic împotriva nepăsării oficiale față de cultura artistică și față de comercializarea teatrului din perioada sa.
Mihail Pascaly a introdus în repertoriul scenei românești marea literatură dramatică universală, reprezentată de Shakespeare, Dumas, Vigny, etc. O dată cu aceasta el a deschis și drumul melodramei. Susținând dramaturgia originală, a introdus în repertoriul său mai ales piesele istorice. Deși Pascaly a dovedit talent și pentru comedie-„Revizorul”, după Gogol, stilul său de joc s-a adaptat în special dramei romantice. Pascaly însoțea forța de expresie în rostirea textului cu gestul generos; înflăcărarea sa scenică supradimensiona personajele interpretate. Sinceritatea pasionată, patetismul jocului său transmiteau spectatorului o adâncă emoție. A jucat în piese precum: „Idiotul”, „Hamlet”, „Ștrengarul de Paris”, „Sărmanul Jack” sau comediile lui Victorien Sardou, o parte pe care care el însuși le-a tradus.
Legătura cu Banatul de Munte:
A făcut turnee în principalele orașe din țară, precum și în Transilvania și Banat, între anii 1868 și 1871, unde a fost primit în mod triumfal și unde a contribuit la stimularea mișcării locale a diletanților români.
În anul 1868, în zilele de 1 și 2 septembrie, cel mai vechi teatru din România- cel din Oravița, a găzduit trupa lui Mihail Pascaly, din care făcea parte și Mihai Eminescu ca sufleur, trupă ce a prezentat două spectacole în limba română, la acele timpuri acest eveniment venind în susținerea și promovarea culturii românești într-o zonă aflată sub ocupație în care rostirea în limba română era un act de curaj.
Astăzi , teatrul orăvițean poartă numele Luceafărului limbi și literaturii române, Mihai Eminescu.
Pe plan personal, Mihail Pascaly a avut un destin tragic. În anul 1873, soția sa, actrița Matilda Pascaly, a murit într-un trist accident pe scenă din cauza manevrării greșite a cablurilor ce o țineau în zbor. Juca rolul îngerului din Don Juan de Marana.
Contribuția principală a lui Mihail Pascaly la dezvoltarea culturii române se situează între limitele activității sale de actor și regizor și în eforturile de a organiza și îndruma viata teatrală românească. În 1869 publica o Schiță de proiect al unei reorganizări pentru un Teatru Mare al României, deși în această ultima direcție conflictul aproape permanent cu M. Millo, pe care îl aprecia, totuși, ca actor, a fost mai curând contraproductivă.
Contribuția acestui pionier al culturii românești, Mihail Pascaly, rămâne în patrimoniul spiritual al poporului român, fiind unul dintre cei ce-au ținut peste veacuri flacăra cuvântului românesc aprinsă.
Anca Bica Bălălău
