Eveniment Constantin Brâncuși la Reșița – 69 de ani de la moarte
Luni, 16 martie 2026, ora 18:00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița organizează Evenimentul dedicat celor 150 de ani de la nașterea și 69 de ani de la trecerea în eternitate a sculptorului Constantin Brâncuși (*19 februarie 1876, Hobița / județul Gorj – †16 martie 1957, Paris), printr-o expoziție ce se numește „Infinit – Brâncuși“ și poartă semnătura artistului Alice Dobre din Timișoara.
Articol editat de Anca Bălălău, 16 martie 2026, 13:32 / actualizat: 30 martie 2026, 11:46
În Franța, țara de adopție a sculptorului român, Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris Centre Pompidou are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuşi după moartea sculptorului.
Printre lucrările sale celebre amintim „Coloana Infinitului“, „Poarta Sărutului“ sau ciclurile „Pasăre Măiastră“, „Muza adormită“ şi „Domnişoara Pogany“.
Copilul din Hobița avea să marcheze ca adult arta secolului XX. În anul 1957 Brâncuși îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil, preot la Biserica Ortodoxă, se spovedește și se împărtășește, apoi îi mărturisește că moare „cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”.
La 16 martie 1957 Constantin Brâncuși se stinge din viață la ora 2 dimineața, iar la 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.
Constantin Brâncuși este cel de-al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși și Maria Brâncuși, născut pe 19 februarie 1876, în Hobița. Este amintit în toată lumea, ziua sa de naștere este înscrisă în calendarul cultural universal, iar în România declarată Ziua Națională Constantin Brâncuși, sărbătorită din anul 2016, ce a fost declarat „Anul Brâncuşi”.
În România a dus o viaţă modestă, a învăţat singur să scrie şi să citească, s-a luptat cu toate nedreptăţile acumulând puterea necesară geniului său încât să modeleze piatra dându-i forma veşniciei.
Prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București şi este singurul monument public al lui Brâncuși din București. Din păcate bustul de fostul său profesor Dimitrie Gerota, pentru a îl ajuta pe Brâncuși să plătească drumul până la Paris, la recepție a fost nesatisfăcător, iar artistul a renunţat la primirea integrală a banilor şi a plecat la Paris pe jos. După ani, Constantin Brâncuși mărturisea:
„Ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câțiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse în mine și pe care simțeam că crește, an de an și de câțiva în rând, a izbucnit năvalnic și nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut militar spre marea panică și spaimă a doctorului Gerota, de față… și dus am fost, pomenind de mama lor”.
Drumul din București spre Paris a avut câteva opriri la Hobița, unde și-a luat rămas bun de la mama sa, apoi în Viena unde a a început să viziteze muzee cu opere de artă inaccesibile în România. La Viena a descoperit sculpturile egiptene care i-au influențat opera mai târziu şi după 6 luni, a ajuns în Langres, Franța, pentru ca drumul până în capitala ţării să îl facă, în final, cu trenul.
În anul 1905 este admis la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906, când, atingând limita de vârstă, părăsește școala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” – La umbra marilor copaci nu crește nimic.
Constantin Brâncuși este artistul care a introdus filosofia în sculptură, susținând că „sculptorul este un gânditor, iar nu un fotograf al unor aparenţe derizorii, multiforme şi contradictorii”.
Urmărește-ne și pe Google News
