Descălecaturile – Modul original în care s-au constituit principatele române de la sud şi est de Carpaţi

Marea invazie mongolă din prima jumătate a secolului al XIII-lea – cu punctul culminant, campania când oştile mongole au străbătut Polonia, Ungaria şi au ajuns până în Boemia şi Moravia – a afectat şi teritoriile locuite de români. „Pax mongolica“ instaurată vreme de aproape 100 ani a însemnat impunerea unor dări populaţiei româneşti de dincolo de arcul carpatin.

Dar „pax mongolica“ a mai însemnat şi oprirea expansiunii Regatului catolic ungar dincolo de crestele Carpaţilor. Asemenea stăpânirii arabe sau otomane, stăpânirea orientală a tătarilor se mulţumea cu perceperea unui tribuţ lăsând în schimb locuitorilor o largă autonomie şi dreptul de a-şi practica credinţa. Creştinaţi deja de aproape o mie de ani, românii au rămas de rit ortodox, la adăpostul „umbrelei“ tătare, putând parcurge cei de dincoace de Carpaţi şi drumul spre constituirea statelor medievale, spre deosebire de fraţii lor din Transilvania, pe care cucerirea maghiară i-a împiedicat să parcurgă acelaşi drum.

În fapţ şi Transilvania a profitat de „pax mongolica“, căci şi-a putut menţine autonomia în cadrul Regatului ungar. Eforturile regelui Andrei al III-lea de a limita drepturile nobililor transilvăneni nu au fost încununate de succes. Regele însuşi recunoaşte statutul aparte al Transilvaniei atunci când vorbeşte despre regnum nostrum (regatul nostru, adică Ungaria) şi regnum Transilvaniae. O lună mai târziu, în martie, are loc o adunare nobiliară convocată de rege, la care participă şi reprezentanţii românilor. În timp însă, drepturile românilor din Transilvania vor fi mult restrânse. Vor rezista ceva mai mult cei din „ţările“ de margine, din zona Carpaţilor, în vreme ce o parte din ce în ce mai importantă a nobilimii române se va maghiariza pentru a-şi putea menţine privilegiile. O altă parte va trece munţii, contribuind la formarea statelor feudale româneşti de la sud şi de la est de Carpaţi.

Află toată povestea pe siteul eualegromania