Evenimentul major al anului 1918  îl reprezintă desăvârșirea statului național român, înfăptuit prin unirea majorității provinciilor locuite de români, aflate sub o stăpânire străină, cu România.

Astfel, la finalul Primului Război Mondial, România obținea mai mult decât eliberarea românilor din Austro-Ungaria, pe care și-o propusese la începutul conflagrației. Începutul anului 1918 se anunța dezastruos, România semna în mai Pacea de la Buftea-București, un tratat de pace care-i aducea mari prejudicii. Schimbările mari în plan european, din a doua jumătate a anului, și capacitatea  liderilor români de a simți momentul istoric fac ca dezastrul anunțat să fie transformat într-un șir de victorii, reunite sub numele de Marea Unire de la 1918: în martie 1918 are loc unirea Basarabiei cu România, în noiembrie unirea Bucovinei cu România, iar în decembrie unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

Pentru România, Marea Unire de la 1918 a însemnat o repoziționare în Europa, prin noua suprafață (locul 10) și prin numărul de locuitori (locul 8). Suprafața României Mari: 295.049 km pătrați, cu o populație de 16.500.000 de locuitori, în condițiile în care recensământul din anul 1912 face referire la un număr de 7,234,919 locuitori. Dacă ne referim la vecini, România era depăşită de Rusia (Uniunea) Sovietică şi de Polonia, fiind mai mare decât ceilalţi vecini: Iugoslavia, Cehoslovacia, Bulgaria şi Ungaria. Noua poziţie prezenta avantaje geopolitice, în contextul tansformărilor survenite pe harta Europei Centrale şi de Sud-Est. “România – preciza geograful francez Emm. de Martonne – nu mai e un arc uşor de sfărâmat, ci un bloc compact. Regiunile naturale nu mai sunt mutilate de linia frontierelor. Avem o ţară completă, cu munţi, câmpii, coline, ţinuturi păduroase şi descoperite, agricole, pastorale şi industriale”. Hotarele României întregite se înscriau în interiorul spaţiului românesc şi al blocului etnic românesc. Atât în statele vecine, cât şi mai departe, au continuat să trăiască numeroşi români.

 O sporire considerabilă a cunoscut și capacitatea industriala (235%), economia, dar și resursele naturale.

Marea Unire a fost recunoscută pe plan internațional prin tratatele semnate la Trianon (4 iunie 1920) și Saint-Germain-en-Laye (10 septembrie 1919).