Motto: „Lacrimile vin din topirea gheţurilor sufleteşti. Celor care plâng, îngerii le sunt aproape…” Herman Hesse

„Arta nu este nimic altceva decât contemplarea lumii impregnate de har, luminată din interior. A revela prezenţa lui Dumnezeu îndărătul oricărui obiect, aceasta este funcţia artei. Fără cuvinte, fără scriere şi fără cărţi, nu ar exista istorie, nu ar putea exista niciun concept de umanitate”, spunea Hermann Hesse , născut pe 2 iulie 1877, în Regatul Württemberg, Imperiul German şi plecat în Ceruri pe 9 august 1962 în Elveţia.

Este unul dintre autorii faimoşi prin complexitate, dificili prin sinceritate şi necesari prin modul abordării spiritului uman întotdeauna de mare actualitate.

Herman Hesse a văzut lumina zilei în micul orăşel Calw, azi Baden-Württemberg, în sudul Germaniei, în familia unor misionari protestanți. Tatăl său, Johannes Hesse, era originar din Estonia. Copilăria și tinerețea lui Hesse au fost caracterizate prin precocitate, entuziasm și rebeliune. Până prin anul 1893 viața lui  a fost un șir de transferuri de la o școală la alta, datorate „comportamentului rău” și caracterului ireductibil. Părinții săi au perceput că nu au un copil obișnuit încă din anul 1881. Fiindcă nu mai făceau fața precocității și energiei lui, părinții s-au gândit chiar să îl instituționalizeze sau să îl trimită de acasă.

„Fără mamă nu se poate iubi. Fără mamă nu se poate muri”

La începutul Primului Război Mondial a plecat în Elveția, unde a primit cetățenia elvețiană în anul 1923. Soția sa a fost Maria Bernoulli, descendentă a celebrei familii Bernoulli, fiind stră-strănepoata lui Johann II Bernoulli, matematician, fizician și jurist elvețian şi fost profesor de elocință la Universitatea din Basel, apoi i-a succedat tatălui său la catedra de matematică. Familia Bernoulli derivă dintr-o familie olandeză refugiată la Basel, ca urmare a evenimentelor politice ale epocii. Numără printre descendenții săi direcți peste 120 de matematicieni, dintre care cel puțin opt au fost celebri prin dezvoltarea și răspândirea calculului diferențial și integral.

Aşadar, scriitorul german, faimos pentru romanele sale „Lupul de stepă”, unul dintre cele mai cunoscute și mai complexe romane ale sale, ce descrie natura duală a umanității, „Jocul cu mărgele de sticlă”, pentru care a primit în anul 1946 Premiul Nobel pentru Literatură, „Siddhartha” şi „Narcis și Gură de aur”, a cultivat generaţii întregi prin profunzimea scrierilor sale, fiind demn de avangardista familie din care făcea parte soţia sa.

„Înţelepciunea nu poate fi împărtăşită. Înţelepciunea pe care un om înţelept încearcă să o împărtăşească, sună mereu ca o nebunie pentru altcineva… Cunoaşterea poate fi comunicată, dar nu şi înţelepciunea. Se poate găsi, trăi, se pot face minuni prin ea, dar nimeni nu o poate comunica şi nu poate învăţa pe altcineva”, mărturisea profundul scriitor.

Finețea și calitatea lirică a prozei lui se regăsesc și în versurile pline de melancolie din Gedichte -Poeme, 1922 și Trost der Nacht în anul 1929.

Eseurile sale sunt adunate în Betrachtungen, 1928 și „Krieg und Frieden -Dacă războiul va continua”, în anul  1946.

„O casă fără cărţi este săracă chiar dacă podelele ei sunt acoperite de covoare frumoase, iar pereţii sunt acoperiţi de tapete şi tablouri scumpe, spunea Hesse care  a editat publicațiile März între anii 1907-1912 și Vivos voco , în perioada 1919-1923.

„Contrariul oricărui adevăr este la fel de adevărat! Am învăţat de la râul care curge că toate revin… Şi un ceas oprit arată ora exactă. De două ori pe zi. Iubim ce ne seamănă, înţelegem ce e scris pe nisip… Despre nimeni altcineva din lume nu ştiu atât de puţin cât ştiu despre mine”, spunea cel care a marcat literatura universală şi a părăsit această lume pe 9 august 1962, în Montagnola, Elveţia.

Este o datorie de onoare morală şi spirituală de a păstra rostul scrierilor marilor oameni de cultură în memoria zilei de azi. Altfel, credinţa zilei de mâine ar fi cu siguranţă îndoliată de ignoranţa căreia cel ce uită îi va deveni victimă.

Epilog: „Fără mamă nu se poate iubi. Fără mamă nu se poate muri”. Hermann Hesse

Anca Bica Bălălău

Sursa: wikipedia