Vă prezentăm discursul ținut de Gheorghe Pop de Băsești la deschiderea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

”Prea iubiții mei! Onorată adunare a tuturor Românilor din Transilvania, Ungaria, și Banat!

Națiunea Română la toate evenimentele mari istorice, în trecut și astfel și astăzi, s-a adunat pentru a decide asupra sorții sale.

În 1848, marele an al sguduirilor și prefacerilor sociale și al scuturării lanțurilor purtate de veacuri, neamul nostru s-a adunat pe Câmpul Libertății de lângă Blaj, ca să-și frângă cătușile iobăgiei.

Acolo, printr-o supraomenească încordare, acest neam a frânt cătușile cari îl țineau legat de glia oligarhilor străini.

Smuls din robia trupească a iobăgiei, poporul românesc din Ardeal și Ungaria a fost silit să continue a trăi într-o nouă iobăgie, cu mult mai dureroasă și mai umilitoare: iobăgia sufletească.

Dușmanii seculari, cari ne-au ținut veacuri de-a-rândul în lanțuri fizice, ne-au ținut, până ieri, înlănțuiți sufletește, înăbușind cu brutalitate toate manifestările sufletului românesc dornic de libertate și cultură națională.

Lanțurile acestei robii suntem chemați, fraților, să le sdrobim astăzi, în această mare adunare națională, a tuturor Românilor din Ungaria și Transilvania, aci, pe pământul stropit cu sângele martirilor Horea și Cloșca.

Vrem să sdrobim lanțurile robiei noastre sufletești, prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit Stat Românesc.

Lăsați-vă pătrunși, fraților, de fiorii sfinți ai acestui strălucit praznic național și în cea mai deplină și frățească armonie să clădim temeliile fericirii noastre naționale viitoare.

Dumnezeu să binecuvânteze sfatul nostru și lucrările noastre!

Salutându-vă cu toată căldura inimei mele, declar Adunarea națională a tuturor Românilor din Ungaria și Transilvania deschisă.”

Cine a fost Gheorghe Pop de Băsești

Gheorghe Pop de Băsești e una dintre cele mai luminoase figuri ale Unirii din 1918. Președintele Marii Adunări de la Alba Iulia, sălăjanul acesta a fost și președinte al Partidului Național și unul dintre semnatarii Memorandumului din 1892, prin care se cerea autonomia Transilvaniei și creșterea drepturilor românilor.

Pentru Memorandum a făcut închisoare, iar Unirea a plătit-o cu propria viață.

În 1872, Gheorghe Pop de Băsești a fost ales deputat în parlamentului ungar din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat până în 1881.

La 9 august 1880 a propus, într-o conferință ținută la Turda, unirea tuturor românilor din Transilvania și Ungaria într-un singur partid național.

Ca efect, pe 17 octombrie 1880, o conferință alcătuită din 30 de fruntași români din Transilvania și Ungaria, care au decis convocarea conferinței naționale de la Sibiu din anul 1881, unde a fost decretată solidaritatea partidelor naționale românești din Ungaria și unirea acestora sub numele de Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria.

Gheorghe Pop de Băseşti spunea în Parlmentul de la Budapeste în 1879 că „prin această lege, în locul unirii a trei națiuni, avem numai a două împotriva unei mulțimi de nații, mai vechi și mai numeroase decât cele două privilegiate. Guvernele ungurești înțeleg să aplice legea aceasta, ca și cea de naționalități din 1868, săvârșind o mulțime de abuzuri, unul mai revoltător decât altul.”

Era vorba de Legea Școlară din 1879. În 1895 iese din închisoarea unde fusese trimis pentru Memorandum, iar în 1902 la moartea lui Ion Rațiu devine președintele Partidului Național.

Votul universal, războiul

În 1908, Comitetul Executiv al Partidul Naționalui condus de Gheorghe Pop de Băsești ține o ședință în vederea do­bândirii votului universal, direct și secret, fără nicio restricție, sens în care PNR va colabora cu alte partide, păs­trându-și totodată neștirbit programul.

Cu puțin înainte de startul Primului Război Mondial, Gheorghe Pop de Băsești face parte dintre cei 10 reprezentați ai partidului care intră în tratative cu contele Tisza în problema drepturilor naționale ale românilor din Transilvania. Luptătorul pentru drepturile românilor din Transilvania nu a participat la război. Avea deja peste 75 de ani în 1914.

A redevenit activ la sfârșitul războiului, când Unirea deja devenea realitate. A fost președintele Marii Adunări de la Alba Iulia. A plătit cu viața pentru unire.

Înainte de moarte și-a donat averea Mitropoliei Greco Catolice a Blajului, și a cerut ca banii să fie folosiți pentru pentru „promovarea culturii poporului românesc”. Și s-a stins.

„Acest om a dat numai și n-a cerut nimănui nimic”, spunea Octavian Goga despre Gheorghe Pop de Băsești.