Prima zi a anului este închinată Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre primii patriarhi ai Constantinopolului, cel care a avut un rol esenţial în delimitarea ritului răsăritean, al ortodoxiei.
În multe sate este sărbătorit ca patronul casei. Pe 1 ianuarie, în toate bisericile ortodoxe şi greco-catolice se vor citi – pentru singura dată în an – Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, adică rugăciunile de alungare a celui rău.
Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330-379. S-a născut în Cezareea Capadociei şi a urmat şcoli în Constantinopol şi Atena. A intrat în monahism şi a fost ales în înaltul rang de Arhiepiscop al Cezareii în anul 370. S-a remarcat prin apărarea dogmei creştine, precum şi pentru lucrările de asistenţă socială, întemeind azile şi spitale, pe lângă biserici.
Pe 1 ianuarie, românii ciocnesc nu doar pentru un an mai bun, ci şi pentru cei care poartă numele Sf. Vasile. Sunt aproape 600.000 care îşi sărbătoresc onomastica în prima zi a lui 2017. Cei mai mulţi sunt bărbaţi – aproximativ 505.000, iar restul, vreo 85.000, femei, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Prenumele cel mai răspândit este chiar Vasile, fiind purtat de peste 480.000 bărbaţi; alţi peste 20.000 se numesc Vasilică, iar ceilalţi au fost numiţi cu derivatele Silică sau Vasi. În rândul femeilor, prenumele cel mai des întâlnit este Vasilica, purtat de aproximativ de 84.000 persoane. Alte aproximativ 3.200 de femei au fost botezate Vasilica, Vasila şi Sica.
Prenumele Vasile provine de la grecescul “Basileios”, care înseamnă rege, domnitor. Despre persoanele botezate cu acest prenume, se spune că au o fire sociabilă şi mulţi prieteni; de asemenea, au capacitatea de a-şi adapta rapid comportamentul la situaţiile în care se găsesc. Prenumele Vasile a fost purtat de scriitori precum Vasile Alecsandri, Vasile Cârlova şi Vasile Voiculescu, de ţari ai Rusiei, de voievodul Vasile Lupu, de istoricul Vasile Pârvan, de politicieni români.
Pentru noaptea spre Sfântul Vasile existau o mulţime de datini menite să stabilească în ce fel va fi vremea în anul ce urma. De pildă, în seara spre Sfântul Vasile se înşirau într-un rând 12 foi de ceapă, pe care se presăra o anume cantitate de sare. Apoi se botează fiecare foaie cu numele unei luni. Dacă într-una se adună mai multă apă, însemna că aceea va fi cea mai ploioasă dintre lunile anului. Unde sarea rămânea uscată, însemna că va fi secetă mare. Un alt obicei stabilea rodnicia anului ce urma: cărbunele dintr-un singur lemn (fag sau stejar) se spărgea în bucăţi şi fiecare dintre acestea primea numele unei cereale: grâu, orz, porumb, ovăz, secară. Se puneau bucăţile de cărbune în vatra încinsă: bucata care se făcea până dimineaţa scrum anunţa un an bun pentru recolta respectivă. Care cărbune rămânea neatins atenţiona asupra unui an slab. Se mai spunea că luna plină de Sfântul Vasile înseamnă că va fi un an bun, roditor.
Despre simbolistica zilei, pr. Daniel Ţăpârdea – parohul Bisericii ortodoxe române „Sfântul Vasile cel Mare” din Reşiţa:
Foto: arhivă
