Motto:„Numai faptele fac să ne cunoaştem ceea ce suntem”. Moliere

Din Generația de Aur a teatrului românesc face parte și regretatul actor Octavian Cotescu, un artist ce locuieşte în inimile românilor pe un jilţ al onoarei şi preţuirii.

A văzut lumina zilei pe 14 februarie 1931 la Dorohoi și a început să joace teatru încă din anii de liceu, la Iași.A urmat ciclul primar din str. Toma Cosma din Iasi (1938-1942), Liceul National (1942-1944), Liceul Militar din Iasi, mutat la Timisoara si Pitesti ce a fost desfiintat în anul 1945.

Revenit la Iasi,  elev în clasa a VI-a, al Liceul National din Iasi, Octavian Cotescu susține, în toamna anului 1946, examenul de intrare la Conservatorul Ieșean reușind cu rolul Mircea Vadu din „Cumpăna”, își susține examenul de diplomă la Institutul de Teatru Matei Millo în anul 1950, după care a fost repartizat la Teatrul Bulandra din București, unde a debutat la 12 mai 1951, în spectacolul „Pădurea” de A.N. Ostrovski, alături de Lucia Sturdza Bulandra, Ștefan Ciubotărașu, Jules Cazaban, Emil Botta și debutanta Ileana Predescu.La Bulandra a fost primit de directoarea Lucia Sturdza Bulandra, care avea să îi descopere uriașul talent, însă regizorul Moni Ghelerter l-a sfătuit să-și schimbe numele în Cotescu, după ce în prealabil doamna Bulandra propusese Coteanu. Sugestia maestrului Moni a fost, se pare, mai convingătoare.

De-a lungul carierei, a mai colaborat cu Teatrul Mic din București și cu teatre din provincie, din Satu Mare sau Oradea. Astfel, în 1965 şi între 1978 și 1980, Octavian Cotescu joacă și la Teatrul Mic, în rolul Harry Berlin din „Amooor” de M. Schisgall, în regia lui Dinu Cernescu, Edek din „Tango” de S. Mrozek, în regia lui Radu Penciulescu, alături de Victor Rebengiuc, Olga Tudorache, George Constantin, Eliza Plopeanu, Vali Cios și Florin Vasiliu, în Unchiul Vanea (1978), de Cehov, în regia lui Laurențiu Azimioară, în „Maestrul și Margareta”, alături de Ștefan Iordache, Dan Manolache și Dan Condurache (1980), o dramatizare după Bulgakov realizată de Cătălina Buzoianu și Mihaela Tonitza Iordache şi în rolul Minetti, eroul lui Thomas Bernhard din piesa cu același nume, în regia Ancăi Ovanez Doroșenco.

L-a întruchipat, în 1984, la Oradea, pe Pronin din „A douăsprezecea cămilă” de Samuil Alioșin, în regia lui Victor Ioan Frunză şi tot acolo a jucat în „În ale vieții valuri” de Tudor Mușatescu, în regia lui Ion Cojar.

Octavian Cotescu a jucat în peste 50 de filme, alături de alți mari actori, ca Toma Caragiu sau Dem Rădulescu.

 Împreună cu Coca Andronescu a creat un memorabil cuplu fictiv, originar din Lehliu Gară, Tanța și Costel, care a fost prezentat la Televiziunea Română, în anii 1970, într-un mini-serial de mare succes la public și la critică.

“Improvizaţia este spontaneitatea elaborată sau elaborarea spontaneităţii”

Înzestrat cu simț al măsurii și cu zâmbet sarcastic de fin, Octavian Cotescu a interpretat într-un mod cu totul original personaje aflate la granița dintre tragic și comic. El a fost actorul care împrumuta eroului său o paletă întreagă de nuanțe și neliniști.

A fost unul dintre preferații actori pentru Teatrul de Televiziune și pentru Teatrul Radiofonic, iar în memoria cinefililor a rămas prin rolurile jucate în cele peste 50 de filme devenind  „vocea de aur” a teatrului radiofonic şi-a fost prezent la mai toate emisiunile de varietăţi şi în fascinantele programe de Revelion de dinainte de ’89.

Eroul de film în barcă, dând la ştiucă în Deltă, în filmul „Operaţiunea Monstrul”, rival ca pescar, oponent ca „viziune existenţială” al celuilalt „mare maestru”, Toma Caragiu, sau rolurile personalizate de vocea tărăgănată, sfătoasă, de la începutul şi sfârşitul filmelor „Iarna bobocilor” şi „Toamna bobocilor” şi bineînţeles rolul făcut în „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”, atunci când îl interpreta pe învăţătorul Herdelea, reprezintă doar câteva momente de aur din patrimoniul cultural românesc ce poartă numele lui Octavian Cotescu.

Actorul a fost în ultimii ani de viață rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București (1981 – 1985). A fost și un excepțional pedagog, printre studenții săi numărându-se Valeria Seciu, Mariana Mihuț, Maria Ploae, Horațiu Mălăele, Dan Condurache.

Povestea de iubire

Întrebată într-un interviu despre cum a început povestea lor de iubire, actriţa și soția regretatului actor, Valeria Seciu, a mărturisit: „Ne-am cunoscut într-un mod foarte romantic. Eu eram studentă, îndrăgostită moartă de profesorul ei. Dar și profesorul o iubea pe studentă. Însă legătura s-a realizat abia după absolvire. Era delicat, prevenitor, educat, extrem de bun. Și cu mult umor. Însă legătura s-a realizat abia după absolvire”.

În anul 1964, după ce Valeria Seciu  a absolvit Institutul de Teatru, Octavian Cotescu a cerut-o în căsătorie. S-au căsătorit în 1966, după ce actriţa a revenit în Bucureşti, după o absenţă de doi ani, timp în care jucase la Cluj. La doi ani după căsătoria celor doi, s-a născut fiul lor, Alexandru, cel care a apărut episodic în filmul „Păcală”, alături de celebrul său tată.

Născut într-o familie de mari artişti, Alexandru a împlinit un destin aparte, luînd calea desăvârşirii prin credinţă, astăzi, fiind călugăr la Muntele Athos şi purtând numele de Monahul Daniil, numărându-se printre traducătorii celei mai recente ediții românești a culegerii de texte teologice „Everghetinos”.

Din păcate însă, marele actor nu a apucat să se bucure decât 17 ani de băiatul său.Octavian Cotescu a plecat la numai 54 de ani.
Istoricul, profesorul și criticul  de teatru, Ileana Berlogea,  făcea un paralelism între destinul lui Molière, dramaturgul-actor mort la 51 de ani și cel al lui Octavian Cotescu.

Destinul a făcut ca autorul Bolnavului închipuit” să dispară „lăsând mulți eroi fără veșmânt de artă.”
„Câtă asemănare cu destinul actorului Octavian Cotescu, care a tăcut cu mult înainte de vreme, fără să poată juca tot ceea ce ar fi dorit să joace, fără să întruchipeze în fața spectatorilor toate personajele visate” mărturisea Ileana Berlogea, în volumul Un moldovean la Teatrul Luciei Sturdza Bulandra, în Octavian Cotescu, volum îngrijit de Ileana Berlogea și Ion Toboșaru, București, Editura Meridiane, 1993, p. 11).

Ultimul film în care a jucat a fost „Clipa de răgaz” , în regia lui Şerban Creangă, însă clipa numită viaţă, i-a fost curmată de soartă pe de 22 august 1985.

A fost înmormântat la Cimitirul Bellu,din București, pe Aleea Actorilor și a fost condus pe ultimul drum de o mulţime imensă de oameni.

În anul 1993, la Editura Meridane, a apărut volumul care îi este dedicat, „Octavian Cotescu”, îngrijit de Ileana Berlogea și Ion Toboșaru.

Numele marelui actor se regăseşte printre cele 200 de nume de mari artişti încrustate pe soclul ”Gongului Thaliei”, un binecunoscut simbol al teatrului, amplasat pe Aleea Celebrităţilor, în Piaţa Timpului din centrul Capitalei.

Văduva sa, distinsa actriță Valeria Seciu, s-a refugiat în singurătate şi teatru!

Epilog: “Improvizaţia este spontaneitatea elaborată sau elaborarea spontaneităţii.”Octavian Cotescu

Anca Bica Bălălău

Sursa-wikipedia