Actorul și regizorul Dan Puric a fost invitatul lui Mihai Gâdea în emisiunea Sinteza Zilei. Întrebat cum vede România de astăzi, Dan Puric recunoaște că românii primesc mereu lovituri și că ar trebui să ne ridicăm pentru a ne salva.
„Ca artist trăiesc în teatru, dar viața mi-o trăiesc în țară. Îmi trăiesc țara. Am avut sentimentul clar, că noi ca români am fost loviți pe obraz. Era obrazul țării. Și creștinește am întors și obrazul celălalt. Obrazul lui Cristos. Țara trebuie să se ridice, nu pentru a da. Ca să-l apere pe Dumnezeu. Trebuie să se ridice împotriva nepăsării, nu a cuiva. (…) Sunt suferințe și suferințe. Crucea acestui popor este cea a tâlharului din dreapta. Execuția lui Brâncoveanu a durat un sfert de oră. Apoi, cei prezenți au mâncat. Tu să nu renunți la credință este cea mai mare mărturisire a credinței. Nu cred că un popor poate să clacheze în fața acestor bătăuși”, a declarat Dan Puric.
„Statul este primul berbece care dărămă din interior unitatea națională, statul dărâmă legal redutele alea sufletești. Un popor se bazează pe libertate. (…)Noi nu mai trebuie să solidarizăm cu anumiți indivizi”, a mai spus regizorul.
„Rostul educației este să-l integreze pe om în societate. Ce ați făcut voi în ultimii 25 de ani? În educație, în teatru, dacă nu cobori nivelul nu ești adaptat. Dar răspunzi cu o sănătate sufletească”, a mai spus Dan Puric.
„Cultura nu mântuie, ci credința. Mergi pe ușa aia. Noi avem intelectuali trădători de țară (…) Am produs noi antiromâni. La cancer, nu e celulă nouă. Dacă mă duc în Piața Victoriei să le vorbesc de Iustin Pârvu e un vid. Ne vom trezi, dar depinde de noi (…) Eu solidarizez cu intelectualul român care se jertfește, cu artistul”.
„Teatrul este scena unde îi bucur pe oameni …pe mine mă doare țara”, a mai spus artistul.
„Cui folosește această culpabilizare a României, noi nu avem dreptul să ridicăm capul. Țara este minunată, controlul economic asupra țării a fost luat, mai trebuie controlul gândirii și al simțământului”.
„Umorul te trezește, umorul este artistrocratic. Când râzi de lucruri sfinte treci la bășcălie. Bășcălia este copilul comunismului, este antrenamentul pentru blasfemie”, a mai spus Dan Puric.
„Lumea e ca o hrană, pe mine nu mă interesează discursul politic, țara nu se face bine prin politică, ci prin suflul sufletesc. Omul când nu mai are o poveste nu mai există”, a declarat actorul.
