[FOTO] Alfred Nobel a rămas în mentalul colectiv nu ca cel care furniza Europei dinamită, ci ca un filantrop pacifist.

Motto: “Mulţumirea este singura bogăţie reală”.Alfred Nobel

Cine este Alfred Nobel ?

Datorită pasiunii sale pentru călătorii, Victor Hugo l-a denumit „cel mai bogat vagabond al Europei”

Alfred Nobel  s-a născut în 21 octombrie 1833, Stockholm  şi a plecat în Cer pe 10 decembrie 1896, San Remo, în Italia.  A  fost un chimist, inventator și om de afaceri suedez. Printre altele, el a inventat dinamita și a întemeiat fundația ce oferă anual faimoasele Premii Nobel. La 17 ani Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza și germana. Era atras deopotrivă de literatura engleză și de „științele exacte” cum ar fi fizica sau chimia. Alfred avea să descopere că prin amestecarea nitroglicerinei cu cuarț se formează o pastă care putea fi modelată în diferite forme și dimensiuni. În 1867 își brevetează invenția sub denumirea de dinamită. Pentru a putea declanșa explozia, Alfred brevetează o altă invenție, un detonator bazat pe aprinderea unui fitil.

Datorită faptului că dinamita reducea substanțial costurile aruncării în aer a blocurilor de piatră, Nobel a făcut din vânzarea dinamitei o afacere profitabilă, astfel încât fabrica sa din Krümmel (azi un cartier al orașului Geesthacht, Germania) începe să-și exporte produsele în alte țări din Europa și chiar în America și Australia.

Datorită pasiunii sale pentru călătorii, Victor Hugo l-a denumit „cel mai bogat vagabond al Europei”. Cu timpul Alfred și-a deschis fabrici și laboratoare în peste 20 de țări, iar când nu călătorea lucra intens în laboratoarele sale.

În anul 1888, a murit Ludvig Nobel, fratele lui Alfred. Un ziar francez a făcut o confuzie între cei doi și a publicat din greșeală necrologul lui Alfred Nobel, în care savantul suedez era condamnat pentru invențiile sale. Titlul l-a pus pe gânduri pe marele inventator: „Negustorul Morții a murit – Dr. Alfred Nobel, care s-a îmbogățit descoperind mijloace fără precedent de a ucide alți oameni, a murit ieri”.

 Pe 27 noiembrie 1895, în cadrul Clubului Suedezo-Norvegian din Paris, el a anunțat în public crearea premiului care-i va purta numele. În plus, el a hotărât ca toată averea sa să fie transformată într-un fond din care să fie răsplătite anual cele mai mari realizări în știință, precum și eforturile făcute de o persoană pentru instalarea păcii pe planetă. Ulterior premiul a fost divizat pe domenii precum literatură, fizică, chimie și medicină.

Până în anul morţii sale, 1896,  Alfred Nobel brevetase peste 355 de invenții, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială și mătasea sintetică. Testamentul este prezentat în cadrul unei expoziții care evocă importanța moștenirii lăsate de chimistul, inventatorul și omul de afaceri suedez. Puțini au fost cei care au putut vedea, de-a lungul timpului, originalul redactat în 1895.

Alfred Nobel a rămas în mentalul colectiv nu ca cel care furniza Europei dinamită, ci ca un filantrop pacifist.

Manuscrisul cuprinde patru pagini îngălbenite, cu un scris dens și adnotări peste tot. Este greu pentru un ochi neformat să afle detaliile interesante, mai ales că textul este eliptic în privința criteriilor pentru acordarea premiilor. Într-un paragraf, Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a dat instrucțiuni lapidare: o parte din averea sa (circa 31,5 milioane de coroane suedeze atunci, peste 200 de milioane de euro în prezent) urma să fie destinată unui fond ale cărui dobânzi să fie distribuite „celor care, în cursul anului precedent, au adus omenirii cele mai mari servicii” în cinci domenii — fizică, chimie, medicină, literatură și pace. Patru comitete, trei la Stockholm și unul la Oslo (Norvegia fiind în perioada redactării testamentului unită cu Suedia), sunt însărcinate cu atribuirea premiilor. Cele 26 de rânduri au schimbat reputația chimistului Nobel și i-au oferit Suediei un mare prestigiu în lume. Alfred Nobel a rămas în mentalul colectiv nu ca cel care furniza Europei dinamită, ci ca un filantrop pacifist. „Prin aceste premii a vrut să arate cine era cu adevărat”, afirmă Jean-Francois Battail, profesor emerit în literaturi și limbi scandinave la Universitatea Paris IV Sorbona. „Albert Einstein, câștigător al premiului pentru fizică (1921), considera că Nobel a inventat premiul fiindcă avea conștiința încărcată”, adaugă el.

Existența premiilor se datorează în principal executorilor testamentari, mai ales lui Ragnar Sohlman. El a adunat averea răspândită în lume, satisfăcând astfel voința șefului său, convingându-l chiar și pe regele Suediei, dezamăgit că premiile vor fi decernate unor persoane din afara Scandinaviei. Sohlman a participat în anul 1900 la crearea Fundației Nobel, iar primele premii au fost decernate în 1901. În pofida unor polemici, cum ar fi refuzul lui Jean-Paul Sartre al premiului Nobel pentru literatură în 1964 sau decernarea premiului pentru pace lui Barack Obama în 2009, premiul reprezintă o mândrie națională pentru Suedia.

De la Anatole France, la Bob Dylan, de la fondatorul Crucii Roşii, la Barack Obama, de la descoperitorul razelor X, la Albert Einstein, premiile Nobel au fost atribuite, începând cu anul 1901, de 579 de ori unui număr de 911 laureaţi, pentru domeniile medicină, chimie, fizică, literatură şi pace, la care s-a adăugat premiu pentru științe economice în  anul 1968, când Banca Centrală a Suediei a instituit acest premiu, ce s-a alăturat celor enumerate de Nobel.

 Laureaţii acestui an vor fi anunţaţi începând de luni, 2 octombrie

Laureaţii anului 2017 vor fi cunoscuţi începând cu data de 2 octombrie, ziua acordării premiului pentru medicină şi continuând cu 3 octombrie – fizică, 4 octombrie – chimie, 6 octombrie – premiul pentru pace, 9 octombrie – Nobelul pentru economie şi premiul pentru literatură, a cărui dată nu a fost stabilită încă.

Singurul Nobel decernat la Oslo, premiul pentru pace suscită cele mai mari aşteptări, dar şi cele mai mari controverse.

După ce preşedintele columbian, Juan Manuel Santoş a fost laureat în 2016 pentru contribuţia sa la restabilirea păcii într-o ţară răvăşită de un conflict vechi de mai bine de jumătate de secol, anul acesta au fost înregistrate 318 nominalizări pentru prestigioasa distincţie. De la înfiinţarea premiilor, 104 persoane au primit premiul pentru pace, la care se adaugă 26 de grupuri şi organizaţii precum Cvartetul pentru dialog naţional tunisian, laureat în 2015.

Problema nucleară domină pronosticurile în contextul amplificării tensiunilor între Washington şi Phenian, dar şi pe fundalul incertitudinilor privind acordul iranian criticat de preşedintele Trump.

Personajele cheie ale acestui acord, şefii diplomaţiei europene şi iraniene, Federica Mogherini, respectiv Mohammad Javad Zarif, sunt preferaţii directorului Institutului de cercetări pentru pace din Oslo, Henrik Urdal.”Având în vedere situaţia din Coreea de Nord, este foarte important să susţinem iniţiativele împotriva proliferării armelor nucleare”, a subliniat acesta.

Pe lista premiului pentru pace se mai află ”Căştile albe siriene”, medicul congolez Denis Mukwege, blogger-ul saudit Raef Badaoui, condamnat la închisoare, americanul Edward Snowden, care a făcut dezvăluiri despre amploarea supravegherii electronice de către Agenţia Naţională de Securitate Americană (NSA).

La categoria literatură, Academia suedeză ţine secretă lista nominalizaţilor aşa că rămân doar presupunerile subiective ale criticilor.În fiecare an, pe listă revin numele lui Don DeLillo (Statele Unite), Margaret Atwood (Canada), Adonis (Franţa/Liban/Siria), Haruki Murakami (Japonia), Ngugi Wa Thiong’o (Kenya), Amos Oz şi David Grossmann (Israel), Claudio Magris (Italia), Ismaël Kadaré (Albania) şi Michel Houellebecq (Franţa).

Un singur lucru pare sigur în cercurile literare de la Stockholm: anul acesta, Academia suedeză va face o alegere clasică, conservatoare chiar, după decizia din 2016, surprinzătoare şi controversată, de a-i acorda distincţia lui Bob Dylan.

”Ceea ce s-a întâmplat anul trecut a fost cu totul ieşit din comun. Cred că anul acesta, vom avea un romancier sau un eseist din Europa, adică exact contrarul lui Bob Dylan”, a pronosticat Björn Wiman, redactorul şef al secţiei culturale a cotidianului suedez Dagens Nyheter.

AFP prezintă cele mai importante cifre şi date din istoria premiilor Nobel:

– 9 milioane de coroane suedeze (echivalentul a 940.000 de euro) este suma pe care o vor împărţi laureaţii în 2017. Scriitorii câştigă cel mai bine pentru că, de cele mai multe ori, există un singur laureat în categoria literatură.

– 6 laureaţi au refuzat premiul, dar trebuie făcută distincţia între cei care au făcut-o de bunăvoie, cum a fost cazul scriitorului francez Jean-Paul Sartre (premiul pentru literatură în 1964) şi vietnamezul Le Duc Tho (premiul pentru pace în 1973) şi ceilalţi patru care au fost constrânşi de regimurile dictatoriale din Germania nazistă şi Uniunea Sovietică.

– 49 de situaţii în care diferitele jurii nu au decernat niciun premiu, de cele mai multe ori în cazul premiului Nobel pentru pace, neacordat de 19 ori, cel mai recent în 1972.

– 50 de ani este perioada pentru care deliberările juriului sunt păstrate secrete.

– 17 ani avea cel mai tânăr laureaţ pakistaneza Malala Yousafzai (premiul pentru pace, în 2014). Cel mai vârstnic, americanul Leonid Hurwicz (premiul pentru economie, în 2007) avea 90 de ani.

– 67 de ani este media de vârstă a laureaţilor premiului pentru economie, în timp ce vârsta medie a laureaţilor pentru fizică este de 55 de ani.

– 28 de laureaţi pentru literatură provin din ţările vorbitoare de limba engleză, cu mult peste francofoni (14), germanofoni (13) şi hispanofoni.

– 48 de femei au fost distinse cu Premiul Nobel, printre care Marie Curie, de două ori (pentru fizică în 1903 şi chimie în 1911). Categoriile în care femeile au obţinut cele mai puţine premii sunt economia, unde a existat o singură femeie laureată, în 2009, şi fizica, cu doar două laureate.

– 21 de ani a trebuit să aşteptate birmaneza Aung San Suu Kyi înainte să i se permită să vină la Oslo să-şi ridice distincţia pentru pace decernată în 1991. Nu şi-au ridicat niciodată premiul Carl von Ossietzky (1935), decedat în 1938 fără să poată ieşi din ţară, şi dizidentul chinez Liu Xiaobo (laureat în 2010), decedat anul acesta.

– 1.350 este numărul aproximativ al invitaţilor la recepţia organizată în onoarea laureaţilor în fiecare an, pe 10 decembrie, ziua morţii lui Alfred Nobel, la sediul primăriei din Stockholm.

– Peste 500 de metri de in învelesc cele 60 de mese, iar 260 de ospătari aranjează 7.000 de vase din porţelan, 5.400 de pahare şi 10.000 de tacâmuri din argint.

– 4,2 milioane de coroane era valoarea totală a activelor Fundaţiei Nobel la finele anului 2016, dintre care 50% în acţiuni.

 Până la urmă pentru fondator sau câştigători “Mulţumirea este singura bogăţie reală”, după cum afirma Alfred Nobel.

Epilog: “Un pustnic fără cărţi şi cerneală este deja un om mort în viaţă”.Alfred Nobel

Anca Bica Bălălău

Nota redacției-

Printre deținătorii premiului Nobel se numără și 4 mari personalități de origine românească. Elie Wiesel a câștigat premiul pentru Pace în anul 1986, George Emil Palade premiul pentru Fiziologie și Medicină în anul1974, Herta Muller premiul Nobel in Literatură în anul 2009, iar Stefan W. Hell premiul în domeniul Chimiei în anul 2014.

 Medicul român Ioan Moraru, copreședinte al organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, împreună cu americanul Bernard Lown și rusul Mihail Kuzin au câștigat și ei Premiul Nobel pentru Pace în 1985. 

Printre cei care au fost la un pas de a câștiga Premiul Nobel se mai numără și Constantin Paulescu, Lucian Blaga, Ștefan Procopiu, Nichita Stănescu  și Gheorghe Benga.

Sursa:wikipedia, agerpres