Motto:,,Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă:să ştii că poţi distruge pe cineva, să n-o faci şi acela să nu ştie”.Marin Preda

,,Ce este o viaţă?… O viaţă este totul şi felul cum se desfăşoară ea este adesea halucinant. Spiritul este implicat şi lupta care se dă este pentru salvarea lui. Fiinţa noastră e la discreţia celorlalţi, nu apari tu în ochii unuia aşa cum eşti, ci cum au reuşit alţii să sugereze o imagine despre tine. (…) nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră dacă nu ar exista fericirea celorlalţi. Invidia şi orgoliul înjosesc pe om. Nimic nu este mai frumos decât să recunoşti şi să apreciezi deschis şi să foloseşti cinstit calităţile şi cunoştinţele altora”, mărturisea scriitorul Marin Preda de la a cărui urcare la cele veşnice se împlinesc 40 de ani.

După naşterea sa, pe 5 august 1922, în Siliștea-Gumești, urbea sa natală pe care avea să o facă celebră prin publicarea romanului ” Moromeţii”, a rămas în memoria colectivă asemeni Ipoteştiului sau satului Lancrăm, localităţi ce au devenit celebre prin personalităţile care au văzut lumina zilei acolo.

,,Marele singuratic” al literaturii române, Marin Preda, a fost un fervent opozant al regimului comunist, a înţeles că ,,Viața ca o pradă”, din ,,Delirul” comunismului nu este ceea meritau cititorii săi, declarând la începutul anilor 1970: „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”.

După apariţia ultimului său roman, „Cel mai iubit dintre pământeni” lansat în 1980 şi considerat o critică violentă a comunismului,  roman retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare, în scurt timp de la apariţie, de autoritățile vremii, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia, la numai 58 de ani.

„Coroana e făcută și suntem condamnați să fim niște regi care știu că ceea ce pun pe cap nu e din aur pur”.

O țară care nu știe să-și apere poeții va fi învinsă sau va supraviețui la coada altor națiuni, fiindcă poezia e sângele unui popor care curge subteran prin veacuri și îl face nemuritor. Trezeşte-te şi răspunde-mi sau, dacă nu poţi acum începe prin a te gândi şi într-o zi, tot gândindu-te, o să poţi să-ţi răspunzi şi să-mi spui şi mie…Nu există în nimeni virtuți în stare pură și nici farmec fără revers. Tot ceea ce face un om îi aparține și nu putem să-l punem ca Arhimede, în apă, ca să aflăm prin calcul cât bine și cât rău e în ființa lui, care sunt în el amestecate, indestructibil de Marele Făurar.Nu putem decât să ne bucurăm de partea de aur și să nu ne chinuim să alungăm partea de argint. Coroana e făcută și suntem condamnați să fim niște regi care știu că ceea ce pun pe cap nu e din aur pur”.

Chiar dacă a anticipat sau nu că „ o viaţă glorioasă are adesea un sfârşit tragic”, Marin Preda rămâne „Cel mai iubit dintre pământeni” chiar dacă la vremea respectiă era considerat „Intrusul” printre  „Risipitorii” delatori ai vremii, fiindcă   datoria oamenilor luminaţi dintr-o ţară e să-i ajute pe cei din mijlocul cărora au ieşit.

Născut într-o familie de oameni simpli şi-a depăşit condiţia, şi-a depăşit vremurile rămânând unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai secolului XX, plătind  constient ceea ce afirma:

Trebuie să bei tot paharul şi, întărit de otrava lui înghiţită, să nu-ţi mai pese de cine ţi-a dat-o. Ştiinţa de a rămâne tu însuţi în împrejurări care te depăşesc se învaţă. Pentru noi şi în general totdeauna pentru urmaşi rămâne o perpetuă enigmă faptul că fiecare oră a istoriei cheamă pe scenă omul ei, care adesea e menit unui destin tragic. De ce vine acel om pe scenă, când nenumărate indicii îi spun că ar trebui să se ferească”?

Răspunsul cheamă o întrebare care s-a născut in viitor. Viitorul care nu poate să lumineze destinul românilor fără a-l recunoaște și pe marele scriitor român postbelic și directorul editurii „Cartea Românească”, Marin Preda, cel care spunea:

,,Am vrut odată să schimb lumea! Nu-mi ajunge? De ce trebuie să o iau de la cap şi să merg până în pânzele albe”?

Tot ceea depinde de noi și de viitoarele generații este să o luăm mereu de la capăt pentru a schimba lumea”, pentru  ca această întrebare să nu devină retorică…

 Epilog: „Cineva care stă pe dinafară nu poate să judece ce e pe înăuntru”.  Marin Preda

Anca Bica Bălălău

Nota redacției:

Născut:5 august 1922,Siliștea-Gumești, România

Decedat: 16 mai 1980, Mogoșoaia, Republica Socialistă România

Înmormântat: Cimitirul Bellu Modificați la Wikidata

Părinți:Tudor Călărașu și Joița Preda

Căsătorit cu Aurora Cornu, Eta Wexler[2], Elena Preda

Copii: Nicolae și Alexandru

Activitatea literară:

Activ ca scriitor:1942 – 1979

Specie literară:proza

Debut:În 15/16 aprilie 1942 cu schița „Pârlitu” în ziarul Timpul.

În 1948 debutează cu volumul de nuvele „Întâlnirea din pământuri”

Opere semnificative:

 „Moromeții”, „Delirul”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Marele singuratic”, „Viața ca o pradă”

Influențe:

Albert Camus, William Faulkner, Fiodor Dostoievski

A influențat de Cezar Ivănescu

Premii: Premiul de Stat (1956),

Premiul Uniunii Scriitorilor (1971) 5 august 1922

Sursa:Wikipedia