Motto:

Muzica este o putere spirituală în stare să lege toţi oamenii între ei.(George Enescu)

Pe 23 mai, opera ,„Oedipe” de George Enescu, va fi prezentată la Royal Opera House, Covent Garden.

Premiera va avea loc sub bagheta tânarului dirijor Leo Hussain carea îşi va face astfel debutul la Royal Opera House.

 Absolvent al Cambridge University şi Royal Academy of Music, Leo Hussain a avut colaborări cu unii dintre cei mai buni dirijori ai lumii printre care Sir Simon Rattle, Valery Gergiev, Riccardo Muti şi Yannick Nezet-Seguin

Distribuţia este una de excepție: starul danez Johan Reuter în rolul principal, Sir John Tomlinson, Sarah Connolly, Sophie Bevan, regia este semnată de Àlex Ollé şi Valentina Carrasco.

Istoria realizării acestei opere este una cu adevărat fascinantă, o declaraţie de iubire, făcută de George Enescu, soţiei sale   Maria Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino).

Viitoarea soţie a lui George Enescu a  fost una dintre doamnele de onoare ale Reginei Maria. Căsătorită cu prințul Cantacuzino, s-a indragostit de filosoful Nae Ionescu, dar totul  a culminat cu un final nefericit, Maria Tescanu turnându-şi acid pe față.

Impresionat de tragedia tinerei doamne, George Enescu s-a întors de la Paris la București și a vegheat la căpătâiul ei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino va rămâne desfigurată toată viața și va apărea in fotografii cu un voal negru pe față. Pe 4 decembrie 1937, cei doi s-au căsătorit .

Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani şi a avut premiera la Paris pe 13 martie 1936. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Libretistul operei a fost Edmond Fleg.Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos și Oedip rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg.

 Premiera românească a fost in anul 1958, avându-l în rolul principal  pe David Ohanesian, în regia lui Jean Rânzescu şi sub bagheta lui Constantin Silvestri.

A mai fost pusă în scenă în  România, de mai multe ori în cadrul Festivalului Internațional George Enescu din București.

În ultimii 20 de ani s-a bucurat de montări în mai multe țări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia.

Epilog:

„Cum cred în muzica pe care am iubit-o atât, cred și în Dumnezeu, care m-a creat. După umila mea părere, trebuie să fii cu adevărat naiv ca să declari serios că Dumnezeu nu există. Însuși faptul că e invizibil ne face să-L adorăm.” George Enescu

(Anca Bica-Bălălău)