A plecat, Sorin Frunzăverde… vestea ce a contaminat spaţiul online prin atitudinea decentă sau mai puţin decentă a multora dintre semenii noştri.

A plecat un Om, a plecat „Preşedintele nostru”, a plecat un fiu, un soţ , un părinte, un bunic, un prieten, un camarad politic, „Cel mai puternic dintre noi a suferit cel mai mult.A  plecat cel mai bun dintre noi”, după cum afirmă cu durere o altă personalitate respectată și prețuită , medicul Iosif Secăşan.

Dumnezeu l-a iubit și l-a încercat…

Sorin Frunzăverde a trecut în altă dimensiune a destinului său … şi-mi amintesc ca trăiesc aproape acelaşi sentiment ca la plecarea unui alt creştin iubit şi judecat cu aceeaşi patimă, Regele Mihai, care povestea pentru BBC că atunci când a fost exilat din România pe peronul Gării de Nord, soldaţii au primit ordin să stea cu spatele la el… doar unul singur a întors capul plângând…

Astăzi, pe peronul vieţii şi al morţii îl conducem pe Sorin Frunzăverde cu lacrimi, cu regrete, cu durere, încercând parcă să împrumutăm de la el o parte din suferinţa pe care a dus-o în tăcere… prietenii, camarazii şi oamenii obişnuiţi îl conduc alături de familia îndurerată.

Sorin Frunzăverde a fost o bună perioadă liderul politic al  Banatului de Munte în toate cancelariile lumii, a fost paşaportul nostru către democraţie în timpuri grele, a fost eruditul care sfinţea întâlnirile de suflet cu prietenii cu boemia şi cultura sa generală… dar, mai ales Președintele nostru, Sorin Frunzăverde, a rămas „Acasă în Banatul de Munte etern, european  și românesc   unde a fost dintotdeauna și n-a plecat niciodată”după cum afirma cu devotamentul unui mare lider politic!

Camarazii săi politici îl însoţesc în aceste clipe cu respect şi preţuire, mărturisindu-şi tristeţea şi regretele, dar rememorând momentele importante trăite împreună.

Pe plan local, proapătul ministru al MAI, Marcel Vela, transmite condoleanţele sale familiei îndurerate, cu regretul că noua postură politică îl reţine la Bucureşti, dar este reprezentat de domnul general Gelaledin Nezir la slujba de înmormântare ce va avea loc 6 noiembrie 2019, cu începere de la ora 12:00, în Catedrala “Schimbarea la faţă” din Govândari.

Un ultim omagiu i-a adus şi un prieten din tinereţea politcă a regretatului Sorin Frunzăverde, domnul europarlamentar Gheorghe Falcă, care a venit să susţină sufleteşte familia îndoliată şi totodată să îşi exprime profunda durere sufletească în asemenea ceasuri ce au sosit mult prea devreme:

Puţini oameni aveau spiritul pe care l-a avut Sorin Frunzăverde”

Am aflat cu tristeţe vestea că un prieten mare al meu şi al familiei mele a plecat la Domnul.Am venit să transmit condoleanţe familiei iar la catafalc am renumărat amintirile, cele cu mine în structurile de tineret, amintirile cu Sorin în pozitii publice, amintirile cu dorinţa noastră de a face parte dintr-o familie politică europeană creştin-democrată, când puţini oameni credeau în acest lucru.Ne-am împrietenit acum 20 de ani, puţini oameni vorbeau atunci de sisteme de stat, puţini oameni dădeau răspunsuri rapide în germană, în engleză, puţini oameni aveau spiritul pe care l-a avut Sorin… Mi-a acordat sprijin când eram tânăr şi am făcut o echipă care ne-a unit în viaţa noastră politică.Mi-aş dori ca foarte curând să putem citii memoriile lui şi astfel vor afla cu toţii cât de doctrinar era, cât de înţelept era în această doctrină, cât de iubitor de cultură era şi cât de radical era împotriva oamenilor care nu aveau substanţă. M-a considerat un urmaş doctrinar şi îi plăcea spiritul meu , mi-a fost un om apropiat în toţi paşii pe care i-am făcut.Mă bucur că oamenii sunt alături de familie, rar se poate afla într-o comunitate un om cu astfel de ţinută şi astfel de realizări”.

Fostul său camarad politic, Liviu Spătaru a împărtăşit aceeaşi durere prin lupa amintirilor, prin pionieratul lor în politica de după 1989, punctând atât înfiinţarea postului Radio Reşiţa, a Universităţii, dar şi a multor proiecte la care au pus împreună umărul-Sorin Frunzăverde este o parte consistentă a spiritului Banatului de Munte şi ne vom revedea cândva în Împărăţia lui Dumnezeu.

Erwin Josef Ţigla consideră că şi dincolo de moarte Sorin Frunzăverde rămâne un simbol al Banatului de Munte, fiindcă a fost un prieten cu toţi cei care locuiau în acest spaţiu indiferent de limba maternă pe care au vorbit-o , Sorin Frunzăverde a fost sinonim cu Banatul de Munte, a fost cel care a pus în plan central, omul şi acest lucru trebuie să-l apreciem şi astăzi când ne luăm rămas bun de la el, judeţul a pierdut un om important, judeţul a câştigat un om important pe lumea cealaltă fiindcă precis va sta alături de noi cei care am rămas pe aceste meleaguri.

Dealtfel, urmașul la frîiele Consiliului Județean și omul Silviu Hurduzeu a dat dovadă de o adâncă şi creştinească preţuire pentru tot ceea ce a însemnat omul politic Sorin Frunzăverde organizând ceremonialul primei zile la sediul Consiliului Judeţean şi totodată în calitate de conducător al instituţiei a denumit Sala de Şedinţe „Sorin Frunzăverde”.

„Președintele nostru”, sau „Uriașul cu suflet de copil”, Sorin Frunzăverde a plecat să se înroleze între Oștille Cerești ale Veșniciei… nu ne-a părăsit, dealtel nu a părăsit niciodată Banatul de Munte, nici măcar din postura de europarlamentar, când putea să accepte o demnitate publică europeană din partea Partidului   Popular European. Sorin Frunzăverde nu a părăsit niciodată pe nimeni… nu a părăsit cărțile, principiile sau familia, dealtfel a construit cu rafinament în jurul său o mare familie de prieteni, așa că putem spune  că este doliu în sufletul celor care i-au fost  camarazi sau adversari politici, fiecăruia i-a dăruit cu altruism un motiv de a-l respecta și de a-l însoți cu   reciprocitate într-un demers comun ce s-a numit România.

    Sorin Frunzăverde a lăsat urme peste care e greu să treci fără a recunoaște unicitatea lui, Sorin Frunzăverde a scris file importante în reinstaurarea democrației de după 1989, dar mai ales a lansat provocarea meritocrației în politică, a democrației bazate pe cultură, educație și credință.

„Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.

Stând la început de anotimp fermecat,

astăzi ne despărţim

cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.

Fiecare ne spunem: – Aşa trebuie să fie…

Alături, umbra albastră

pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult are să bată vânt.

Nu peste mult are să bată vântul…”versuri pe care le trăia sub aura erudiției sale…

Astăzi,ne despărţim de  Sorin Frunzăverde… pe peronul veşniciei sale îl aşteaptă bunica sa, Ştefan Augustin Doinaş sau Catinca Ralea, Ştefan Iordache sau Vali Leu, Dora Pieptănar şi Gheorghe Magas, Viorel Racoceanu ori Viorel Blajovan, Romică Gheorghioni sau ştiuţi şi neştiuţi… şi bineînţeles Cezar, câinele său pe care Uriaşul cu suflet de copil l-a iubit … nimeni, dar absolut nimeni nu-i mai poate întoarce spatele… Sorin Frunzăverde îşi primeşte Onorul pe peronul Veşniciei, pentru că onoarea aparţine celor născuţi şi nu făcuţi, iar Preşedintele nostru a fost născut pentru a fi Lider!

Drum lin în lumină,Sorin Frunzăverde!

Condoleanţe familiei!

http://www.episcopiacaransebesului.ro/promo/2019/11/slujba-de-prohodire-a-domnului-sorin-frunzaverde/?fbclid=IwAR1nqdGdmTla_-ES2rtBG76k9S-wK-sRW3Hptwny5Br4xViHckHyGCt1D5s

http://presamil.ro/un-demnitar-de-exceptie/?fbclid=IwAR2qdf6rheqsONfwax51qliWkc8S-2hy_YyT2qow3uJWlArLJg9YxcpA9Jk

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.