Motto: „Nihil Sine Deo” Carol I de România

„Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.”

Casa Regală a României a fost întemeiată de Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a devenit la 10 mai 1866 domnitorul Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, iar în 1881, după dobândirea independeței statale, primul rege al României, schimbare consfințită prin amendarea constituției.

Originile dinastiei române:

Reședința familiei de Hohenzollern-Sigmaringen se află în orașul Sigmaringen, în apropierea munților Pădurea Neagră, nu departe de locul de unde izvorăște Dunărea. Dinastia de Hohenzollern a dat numeroase personalități istoriei medievale și moderne europene, cel mai de seamă fiind Wilhelm I, rege al Prusiei, apoi împărat al Germaniei. Din ramura Hohenzollern-Sigmaringen se trage și Dinastia Regală a României : Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I.

Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, s-a  născut pe  20 aprilie 1839,în  Sigmaringen şi  a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat  a lui Alexandru Ioan Cuza.
Pe  stil vechi, pe  27 septembrie/10 octombrie 1914,  regele Carol I al României moare după o domnie de 48 de ani și este succedat de Ferdinand I al României.

„Punând piciorul pe acest pământ sacru, m-am şi făcut român”

După ce a primit acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea și pe cel al regelui Prusiei, Wilhelm I, Principele Carol părăsește Castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf și se îndreaptă către România la sfârșitul lunii aprilie.

Când a păşit prima oară pe teritoriul României, pe la Baziaș, județul Caraș Severin de astăzi, Carol I a rostit următoarele cuvinte:„Punând piciorul pe acest pământ sacru, m-am şi făcut român”.

La 10 mai intra în București, întâmpinat de peste 30.000 de locuitori la Băneasa, acolo unde primarul Dumitru Brătianu îi înmânează cheile orașului. În aceeași zi, depune, în limba franceză, jurământul de credință în calitate de domnitor, singurul cuvânt pronunțat în românește fiind „jur”.

Cancelarul Bismark îi spusese la pornirea înspre România: „De ce să nu încerci? Dacă reușești, cu atât mai bine pentru tine! Dacă eșuezi, o să te întorci cu amintiri interesante”. Spre meritul său și al dinastiei, Carol I nu a eșuat.

Pe 10 mai 1881 a avut loc încoronarea Principelui Carol I, când Parlamentul a votat transformarea țării din Principat în Regat, Carol I devenind astfel primul Rege al României.
Din anul 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.

„Să conduci cu o mână de fier, într-o mânuşă de catifea.”

În cei 48 de ani de domnie , cea mai lungă din istoria statelor românești, Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii.

A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea , dar a pierdut sudul Basarabiei, iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.

Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui în perioada monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice unei țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în covârșitoare majoritate de țărani.

Regele Carol a fost descris drept o persoană rece. Era permanent preocupat de prestigiul dinastiei pe care o fondase. Soția sa, Regina Elisabeta, îl caracteriza ca „o persoană care își poartă coroana și în somn”. Era foarte meticulos și încerca să își impună stilul fiecărei persoane care îl înconjura.

„Asta-i muzica ce-mi place!”

În timpul domniei sale, țara a obținut independența deplină față de Imperiul Otoman, după un război efectiv intens, modern și foarte eficace, cunoscut în istorie ca Războiul de Independență, dar și ca Războiul ruso-turc, 1877 – 1878, în care contribuția României a fost decisivă.

La 15/27 mai 1877 regele Carol I a vizitat bateriile regale române de la Calafat.
Ajuns acolo, regele a ordonat deschiderea focului asupra Vidinului. La ora 19.30 a fost deschis focul de către tunul 1 din bateria Carol, după care a executat foc tunul 1 din bateria Mircea, urmat de tunul 1 din bateria Elisabeta. Forțele otomane au răspuns cu foc de artilerie după a doua lovitură românească de tun, iar schimbul de focuri a durat o oră. La prima lovitură românească de tun regele Carol I a rostit celebra propoziție: „Asta-i muzica ce-mi place!”. Bateria Carol s-a aflat sub comanda directă a locotenentului Ștefan Stoika, decorat de rege cu Ordinul Steaua României și ulterior avansat până la gradul de general.

Coroana regilor României, la dorinţa regelui Carol I, era fabricată dintr-o țeavă de tun turcesc capturat la Plevna de armata română sub comanda sa.Dealtfel,  poetul George Coșbuc a descris-o în volumul „Coroana de Oțel”.

Astăzi la împlinirea a 105 ani de la urcarea în Veşnicia a primului rege al României se cuvine să îi aducem un pios omagiu pomenindu-l în rugăciunile noastre alături de toţi eroii neamului românesc.

Epilog: „Să conduci cu o mână de fier, într-o mânuşă de catifea.” Carol I de România

Anca Bica Bălălău

Sursa:wikipedia