Pe scena Teatrului de Vest din Reşiţa s-a desfăşurat, în această seară, un spectacol radiografie a descompunerii umane într-un spaţiu închis in chingile terorii psihice. „Zbor deasupra unui cuib de cuci” este retorica întrebare -cine poate oprima omul mai mult decât semenii lui ?

Dan Mirea, Florin Ruicu şi Camelia Ghinea-greii teatrului reşiţean, sunt eroii acestui spectacol al cărui mesaj trece până dincolo de durerea fizică, o durere mocnită în care nervii se fierb în spintecarea umbrelor şi-a închipuirilor care înlocuiesc şi locuiesc într-o realitate virtuală. Dan Mirea, într-un rol de compoziţie, reuşeşte să acapareze spectatorii.

 Marius Tudor, Sorin Fruntelată, Răzvan Ciocoi, Florin Ibraşi, Mihai Panaitescu, Mihaela Winter, Ionel Berdac, Mirel Lovin au reuşit să planteze până la momentul culminant al spectacolului forma unor fiinţe care se hrăneau din umbra unor cauze ale căror efecte le-a distrus dorinţa de-a aparţine unei lumi formale ce se autointitulează normală, din afara spaţiului lor.

 Andrada Samoilă şi Ana-Maria Cizler au adus în scenă, în mod izbutit, prospeţimea libertăţii de-a se rata, personajele lor fiind pata de culoare a decorului bazat pe alb cu suflete gri.

Întregul spectacol se aşează pe refrenul repetat de Camelia Ghinea: „Fiţi cuminţi băieţi. Fiţi cuminţi!”, actriţa, deşi într-o stare de sănătate delicată, şi-a folosit întreaga experienţă scenică realizând un rol bine structurat şi demn de apreciat.

Dan Mirea şi Camelia Ghinea merită respectul publicului, ei fiind dealtfel centrul acţiunii, în jurul căruia toate personajele s-au adaptat cu eleganţă şi talent. Spectacolul trebuie susţinut de publicul reşiţean pentru că îndeplineşte total menirea teatrului-fiecare spectator pleacă din sala de teatru punându-şi întrebări, căutându-se şi încercând să se dezmeticească din vacarmul vieţii de zi cu zi.

Este un spectacol de teatru artă, care este binevenit în stagiunea Teatrului de Vest, pentru că se afiliează pe deplin ideii de performanţă artistică.

Scrisă la începutul anilor 60, această piesă de teatru poartă cu ea rănile ororilor războiului, dar si demenţa unei lumi în degradare, al cărui medicament nu s-a inventat încă pentru a o salva de la autoflagelare. Dan Mirea duce această „boală” cu puterea celui ucis de propria libertate…eroul pe care-l înfăţişează sfidează posibilitatea „acomodării” la desueta societate care ridică ziduri, în loc să le dărâme. Prizionieră a propriei minţi, societatea umană nu se poate „trata”, dar se poate consola cu propria sa blazare. Metodele „găsite” în această poveste sunt pentru a supune şi nu pentru a elibera.

A şaptea zi a manifestărilor „Reşiţa în 10 dimensiuni” s-a încheiat cu un spectacol ce poate ţine afişul Teatrului de Vest mai multe stagiuni.

Anca Bica Bălălău