Faimoase în perioada comunistă, taberele şcolare au fost distruse prin indiferenţa autorităţilor şi acţiunile unor ”întreprinzători” fără scrupule.
Înainte de 1989, elevii beneficiau de tabere de odihnă sau specializate pe discipline de învatamânt sau în diferite domenii ale ştiinţei, tehnicii, artei şi culturii, tabere de pregătire sportivă, cluburi de vacanţă, excursii, expediţii şcolare etc. Pentru organizarea acestor activităţi, la nivelul fiecarui inspectorat şcolar judeţean funcţionau administraţii permanente ale taberelor şcolare, unităţi de învatamânt şi educaţie, cu personalitate juridică. La nivelul anului 1990, centrele de agrement aveau o capacitate de cazare de 53.900 locuri, de care au beneficiat aproximativ 324.000 de elevi.
Cele mai multe dintre taberele de odinioară mai există în prezent doar în amintirea celor care, între timp, au devenit adulţi. Faimoasele tabere şcolare, care pe vremuri primeau zeci de mii de copii în vacanţă, s-au transformat în paragină.
În judeţul Caraş-Severin, din cele 11 tabere care funcţionau la capacitate maximă pe timpul verii, este încă deschisă doar tabăra de la Râul Alb, iar în judeţul Timiş, din 6 tabere sunt încă în activitate, 2. Nici măcar acestea nu sunt exploatate la capacitate, existând perioade de timp de-a lungul verii în care sunt goale.
Actualul ministru al Tineretului şi Sportului, Gabi Szabo susţine că vrea sa puna ordine în problema taberelor şcolare. ”Taberele şcolare sunt pentru mine o prioritate, pentru că există un potenţial uriaş de dezvoltare. Printre măsurile pe care vrea să le ia se numară diversificarea ofertei actuale şi descentralizarea reţelei de tabere, care ar duce la o profesionalizare a serviciilor şi la cresterea nivelului de finanţare.
