Comisia Medicală a Comitetului Internaţional Olimpic a definit performanţa sportivă ca rezultatul unirii într-un sistem a trei componente: biologică, psihologică şi socială. Cea biologică reprezintă natura biochimică, fiziologică şi somatică a sportivului.
Componenta psihologică reprezintă întreaga sa personalitate, idealurile, aspiraţiile, voinţa şi creativitatea.
Componenta socială înglobează în ea civilizaţia, ştiinţa, tehnica, relaţiile interumane şi cultura.
Toate acestea, aflate într-o comuniune, dau performana cea de care sunt atât de mândri sportivii, tehnicienii, oficialii şi susţinătorii.
Dacă luăm ca exemplu doar cea mai mare competiţie sportivă a lumii, idealul fiecărui sportiv, Jocurile Olimpice, ţara noastră are la cele de vară un număr de 301 de medalii, dintre acestea 88 sunt de aur, 94 de argint şi 119 de bronz. Ramura sportivă cu cele mai multe medalii olimpice este gimnastica artistică- 72, urmată de canotaj cu 37 şi de atletism cu 35.
La Jocurile Olimpice de iarnă România nu are în palmares decât o medalie de bronz, la Grenoble în 1968. Fiecare sportiv îşi doreşte să urce pe piscul performanţei până în vârf, fiecare fan aşteaptă un rezultat care să-i satisfacă dorinţa. Există o vorbă în sport: pentru locul 1 cântă imnul, pentru locul doi bat tobele. Cea mai mare satisfacţie pentru un performer este atunci când se cântă imnul ţării sale şi îşi vede drapelul naţional pe primul loc.
Dar pentru a obţine performanţă în sport sunt necesari ani de pregătire.
Despre acestea vom vorbi pe parcursul zilei de astăzi.
