Meet-Neighbors.jpg

Dacă prietenii ţi-i poţi alege, cu vecinii e mai greu. Îi ai alături multă vreme şi, oricât ai crede că poţi evita interacţiunea cu cei din jur, dacă vrei, de fapt e imposibil. Mai ales pentru cei care locuiesc la bloc, unde locatarii sunt ca o mare „familie”. Vecinul e un personaj deosebit de important în viaţa noastră. Îl auzi când e nervos sau când meştereşte câte ceva, ştii ce muzică îi place să asculte, îţi ţine companie în călătoria cu liftul, însă tot el e primul care îţi poate da o mână de ajutor, atunci când ai nevoie. La necaz, până vine familia aflată departe, te duci repede la vecin să ceri ajutorul. Dacă suntem în pană de bani dăm fuga la vecin şi ne rezolvăm problema, dacă plecăm mai mult de acasă rugăm vecinii să se mai uite şi pe la noi din când în când sau, uneori lăsăm cheia pentru o mai bună supraveghere a casei noastre. În timp se sudează adevarate prietenii între vecini. Sunt cazuri când copii vecinilor s-au căsătorit, şi asta datorită relaţiilor bune între vecini şi apropierea copiilor a fost mai uşor posibilă.

Bineînţeles că există şi vecini mult prea curioşi, invidioşi sau gălăgioşi, vecini care nu te salută, se fac că nu te cunosc pe stradă, în schimb te bârfesc și de fiecare dată îți cer câte ceva. Cea mai enervantă este categoria vecinilor care îţi ocupă mereu locul de parcare. Sunt şi vecini care nu se implică deloc în activităţile comune tuturor locatarilor.

Voi cum vă înţelegeţi cu vecinii?