#StaiSigurPeNet De ce „interzis” pe net nu funcționează. Psihologul Ana-Maria Jura: „Copiii au nevoie de reguli explicate, nu de interdicții bruște”
În campania „Stai sigur pe net”, Radio Reșița a abordat una dintre cele mai sensibile teme pentru părinți: de ce simplul „nu ai voie” nu mai funcționează în relația copiilor și adolescenților cu internetul.
Articol editat de Radio Resita, 21 martie 2026, 09:12
În multe familii, lupta cu telefonul a devenit o sursă constantă de tensiune. Adolescenții petrec ore întregi pe rețelele sociale. Derulează fără oprire videoclipuri scurte, reacționează la comentarii, căută validare și rămân conectați aproape permanent la lumea digitală. În acest context, mulți adulți aleg soluția rapidă: interdicția.
Dar funcționează?
Răspunsul oferit la Radio Reșița, a fost clar: nu, nu în forma bruscă și autoritară în care este aplicată de cele mai multe ori. Psihologul Ana-Maria Jura, a explicat de ce interzicerea radicală a telefonului sau a accesului la internet nu rezolvă problema și, uneori, o poate agrava.
Adolescenții sunt mai vulnerabili în fața rețelelor sociale și a algoritmilor
Cum ajung adolescenții să petreacă tot mai mult timp online, atrași de conținut scurt, rapid și construit special pentru a le capta atenția?
Algoritmii platformelor observă foarte repede preferințele utilizatorilor și livrează conținut asemănător, într-un flux aproape nesfârșit. Astfel, tinerii sunt ținuți permanent „agățați” de aplicații, printr-un mecanism care le oferă constant stimuli noi și plăcuți, este explicația psihologului Ana-Maria Jura.
Acest tip de consum digital afectează capacitatea de concentrare și răbdarea. Dacă un adolescent primește permanent conținut nou la fiecare 15 sau 30 de secunde, devine tot mai dificil să rămână atent la activități care cer efort susținut: o oră de matematică, cititul, un film lung sau chiar o conversație reală.
De ce simplul „nu ai voie” provoacă rebeliune
Una dintre ideile centrale ale discuției a fost că interdicția bruscă produce, de multe ori, exact efectul invers celui dorit.
Dacă un copil a avut ani la rând acces liber la telefon, iar de la o zi la alta i se spune că nu mai are voie, fără explicații și fără un proces gradual, reacția lui poate fi de opoziție. Apare mecanismul de tip fight, flight or freeze: copilul fie se revoltă, fie caută alternative, fie se blochează și devine anxios.
Și atunci adolescentul începe să folosească telefonul pe ascuns, să stea mai mult la colegii care nu au restricții, să caute alte dispozitive sau să perceapă interdicția ca pe o nedreptate. Într-o societate în care viața socială, grupurile școlare și comunicarea sunt deja mutate în mediul online, o interdicție totală devine foarte greu de susținut.
Viața copiilor este deja în rețea: prietenii, clasa, validarea, presiunea
Un alt punct important discutat la Radio Reșița a fost că adolescenții nu mai trăiesc internetul doar ca divertisment. Pentru ei, online-ul este și spațiu social, și formă de apartenență, și teritoriu al validării.
Grupurile de clasă sunt pe WhatsApp, prietenii sunt pe rețelele sociale, iar reacțiile din online pot avea un impact emoțional uriaș. Un comentariu răutăcios postat public doare mai mult decât o insultă spusă direct, pentru că este văzut de zeci, sute sau chiar mii de oameni.
Pentru un adolescent, imaginea de sine poate fi afectată profund de astfel de episoade. Umilința online se propagă repede, se distribuie, se comentează și poate duce la marginalizare, anxietate, rușine sau chiar depresie.
Internetul nu înseamnă doar dependență de scroll, ci și riscuri reale
Discuția a atins și zona pericolelor concrete din mediul digital.
Ana-Maria Jura a vorbit despre situații reale în care minori au fost victime ale unor abuzuri grave în online. Au fost cazuri în care fotografii normale, postate de fete minore, au fost modificate cu inteligență artificială. Apoi au fost redistribuite în forme compromițătoare pe grupurile de clasă. În alte situații, imagini false au fost folosite pentru bullying și umilire publică.
Copiii trebuie să înțeleagă nu doar că există riscuri, ci și care sunt consecințele reale ale distribuirii unor materiale abuzive despre alți colegi. Pentru victimă, efectele pot fi dramatice. Pentru agresor, faptele pot avea implicații grave.
Una dintre cele mai mari greșeli ale părinților: oferă telefonul fără reguli și fără explicații
Psihologul Ana-Maria Jura a atras atenția asupra unei greșeli frecvente. Părinții cumpără primul telefon copilului fără să aibă o conversație serioasă despre ce înseamnă internetul.
Mulți copii primesc dispozitivul, își fac singuri conturi, își instalează aplicațiile preferate și intră singuri într-un „vest sălbatic digital”. Însă ei nu știu cum funcționează manipularea online, dezinformarea, provocările periculoase, presiunea socială sau expunerea excesivă.
Din acest motiv, specialistul spune că regulile trebuie stabilite înainte, nu după ce apar problemele. Copilul trebuie să știe de la început ce este permis, riscant, ce înseamnă protecția datelor personale, de ce unele comportamente sunt periculoase. Și mai ales ce trebuie să facă dacă se simte amenințat, jignit sau umilit în mediul online.
Exemplul personal al părinților contează enorm
Părinții nu pot cere copiilor să lase telefonul din mână, dacă ei înșiși sunt permanent conectați.
Dacă adultul stă pe telefon de dimineața până seara, răspunde continuu la mesaje, verifică rețelele sociale în timpul cinei sau în familie, copilul va percepe dispozitivul ca pe un obiect indispensabil și legitim. În aceste condiții, limitarea devine necredibilă.
Ana-Maria Jura a subliniat importanța exemplului personal și a timpului de calitate petrecut în familie, fără ecrane. O soluție concretă este stabilirea unor intervale clare în care toate telefoanele rămân în altă cameră, iar familia petrece timp împreună, prin jocuri, conversații sau alte activități comune.
Ce funcționează mai bine decât interdicția totală
În locul unei abordări radicale, psihologul recomandă reguli clare, negociate și explicate.
Organizarea timpului de ecran într-un mod transparent, astfel încât copilul să știe cât timp are la dispoziție într-o zi sau într-o săptămână și să participe și el la această împărțire. Ideea este ca adolescentul să simtă că are un anumit control și că este tratat ca parte a soluției, nu doar ca obiect al sancțiunii.
Pentru copiii mai mici, pot funcționa și aplicațiile de control parental, care limitează accesul la telefon sau la anumite funcții. Totuși, specialistul a avertizat că, odată cu înaintarea în vârstă, controlul strict devine tot mai greu de menținut. La 14-16 ani, adolescentul poate găsi cu ușurință alternative. De aceea, relația părinte–copil bazată pe încredere rămâne esențială.
Recompensa, nu pedeapsa, poate construi responsabilitate
Psihologul a explicat că unii părinți reușesc să obțină rezultate mai bune atunci când copilul își „câștigă” treptat timpul petrecut pe telefon prin activități asumate și responsabilități potrivite vârstei. Important este însă ca regulile să fie clare, proporționale și stabilite de la început, nu schimbate haotic.
Metoda poate funcționa tocmai pentru că îl ajută pe copil să devină mai conștient de timpul petrecut online și să învețe să îl gestioneze.
Expunerea copiilor pe internet începe uneori chiar de la părinți
Emisiunea a abordat și o temă delicată: tendința unor părinți de a-și expune copiii excesiv în online încă de la vârste foarte mici.
Ana-Maria Jura a vorbit despre riscurile publicării fotografiilor cu minori, mai ales atunci când sunt asociate cu informații precum școala, orașul, programul sau alte detalii care le pot afecta siguranța. Ea a explicat că mulți părinți postează din entuziasm sau din dorința de a împărtăși momente frumoase, fără să se gândească la consecințe.
Identitatea digitală a copilului nu ar trebui construită de adulți fără discernământ, înainte ca acesta să poată înțelege și decide singur cât și cum vrea să fie expus.
Concluzia: copiii nu au nevoie doar de limite, ci și de explicații
Tema abordată de Radio Reșița în campania „Stai sigur pe net” a arătat că problema nu este doar cât timp petrec copiii pe telefon, ci și cum învață să se raporteze la internet.
Interdicția brută poate genera frustrare, ascundere și ruperea dialogului. În schimb, regulile clare, explicate pe înțelesul copilului, relația bazată pe încredere, exemplul personal și educația digitală pot construi comportamente mai sănătoase și mai sigure.
Mesajul psihologului Ana-Maria Jura pentru părinți: copiii nu pot fi protejați doar prin „nu ai voie”, ci prin prezență, dialog și responsabilitate împărțită.
Urmărește-ne și pe Google News
Acest articol este proprietatea Radio România Reșița și este protejat de legea drepturilor de autor. Reproducerea integrală sau parțială a conținutului este permisă doar cu acordul scris al editorului. Pentru solicitări de republicare, vă rugăm să ne contactați la redactie@radioresita.ro
