Reşiţa Locomotives, între bucurie şi regret. Raul Siladi: “Am fost la un pas de aurul naţional”
Echipa de fotbal american Reşiţa Locomotives a realizat anul acesta cea mai mare performanţă din istoria clubului. Gruparea reşiţeană a cucerit argintul naţional, după un Robowl pierdut pe stadionul Metrorex din capitală în faţa campioanei în exerciţiu, Bucharest Rebels. Gazdele finalei s-au impus cu 34-28, în urma unui duel pe muchie de cuţit. Locos au fost aproape de aurul naţional, iar arbitrajul din ultimele minute a decis câştigătoarea, spune cu regret fondatorul grupării reşiţene, Raul Siladi.
Articol editat de Vali Hora, 29 noiembrie 2023, 16:40
“A fost un meci extraordinar de frumos – asta, pentru privitorii imparțiali, pentru iubitorii fotbalului american. Pentru mine a fost un meci dureros. Dacă la începutul campionatului cineva ne zicea că o să obținem locul II, aș fi zis că e un rezultat bun. După meci, avem un mare regret, pentru că am pierdut finala cu 15 secunde înainte de final. Am început ezitant, ne-au condus cu 14-0, dar până la pauză am reușit să egalăm și să arătăm că suntem o echipă care vrea să joace și care chiar merită să fie în Robowl. Iar în sfertul al treilea efectiv ne-am dezlănțuit și am condus până cu câteva secunde înainte de final.
Nu îmi place să vorbesc despre arbitraj, n-am vorbit niciodată până acum despre arbitraj, dar sunt ferm convins că dacă aveam parte de un arbitraj fără greșeală la ora asta eram campioni. Nu vreau să le reproșez arbitrilor greșelile, ele fac parte din joc, dar au fost prea multe în defavoarea noastră în ultimele minute. Din patru decizii pe care le-au luat, una dacă era corectă, dacă nu se greșea, noi la ora asta eram campioni. De aici pleacă și regretul, pentru că am făcut un meci extraordinar de bun. Dacă înainte de meci toată lumea se gândea doar la scorul la care vom pierde – toți, în afară de noi – vreau să spun că se făceau pariuri de genul peste 20, peste 40 de puncte diferență, noi am arătat că echipa noastră e la un nivel bun și că merita să câștige finala. În plus, organizarea a lăsat foarte mult de dorit, noi ne-am dorit să jucăm finala la Reșița, unde am fi oferit condiții mult peste cele de acolo. Nu se poate să organizezi finala pe un stadion care are 100 de scaune rupte.
La bilanţ, vreau să le mulțumesc tuturor jucătorilor care au făcut eforturi mari să putem să ducem acest campionat la bun sfârșit – şi o mențiune specială pentru colegii din Timișoara, cu care am reușit să facem o echipă competitivă, drept dovadă jocul pe care l am făcut în finală. Chiar vreau să le mulțumesc în mod special. Totodată vreau să mulțumesc în numele colegilor din echipă, în numele jucătorilor, tuturor celor care au fost alături de noi, începând de la sponsori, de la partenerii noștri din Primărie, din Consiliul Județean care ne-au sprijinit în măsura posibilităților. Mulţumesc suporterilor care au venit alături de noi, care ne-au încurajat la meciuri şi de multe ori ne-au dus spre victorie. Cel mai bun exemplu e semifinala în care i-am simțit aproape. La fel, am avut parte de suporteri și la finală – un grup de susținători, un grup de băieți din galeria celor de la handbal au făcut deplasarea până la București ca să fie alături de noi.
Când am plecat de pe teren, evident că eram foarte trist. Eu nu mă consider un om foarte ușor de impresionat, dar după ce ne-am schimbat şi am început să citesc mesajele primite de la prieteni și de la fani, nu m-am putut abține efectiv, mi-au dat lacrimile pentru că am primit o mulţime de mesaje care ne spuneau că pentru reșițeni noi suntem adevărați campioni. Au însemnat enorm pentru noi toți mesajele astea. Noi ne dorim să continuăm proiectul acesta, ne dorim să arătăm că însemnăm ceva pentru oraș. (…) De asemenea, dorim să oferim tinerilor un alt mod de a-și petrece timpul liber.
Trebuie deja să începem să ne gândim și la recrutări pentru sezonul viitor, așa că profit de ocazie ca să anunţ că din ianuarie, cine se gândește că ar vrea să practice sportul ăsta frumos este aşteptat să ne contacteze și să ni se alăture.”
foto: Petre Dalea
