Ştiaţi că Reşiţa are o reprezentantă de top în competiţiile de tir? În urmă cu mai puţin de doi ani, Arianna Penţa şi-a descoperit pasiunea pentru acest sport – iar un ochi ager şi o mână sigură au ajutat-o să facă rapid pasul către competiţiile naţionale, la nivelul junioarelor.
Trebuie spus că şi în cazul Ariannei e valabilă zicala care spune că aşchia nu sare departe de copac: tatăl ei, vânător pasionat, a observat încă de la prima şedinţă de tragere în poligon că junioara are talent – şi a încurajat-o să-şi urmeze pasiunea. Cum a început totul povesteşte chiar Arianna Penţa:
“Pur și simplu am fost odată împreună cu tatăl meu la poligon și de acolo am dezvoltat o pasiune. Mai departe, am ajuns să intru în echipa de junioare și să particip și la concursuri. Reprezint clubul Clubul de Tir Sportiv din Lugoj. Competițiile se țin în poligoane, care se găsesc în Lugoj, în Baia Mare, în Luduș și la București.
Până acum n-am concurat niciodată în București, dar poate voi avea ocazia în viitorul apropiat. Practic acest sport de aproape un an şi jumătate. La probele la care participă veteranii și avansații participăm și noi, doar că scorurile și diferența de vârstă ne deosebesc. În sezonul trecut am participat la șase competiții – la patru am câștigat medalie de argint și la două medalie de aur. Următoarea competiţie, care este şi prima de anul acesta, va avea loc la Lugoj în zilele de 23 şi 24 martie.
În România suntem foarte puține fete la această disciplină. Ca obiectiv pe anul acesta, îmi propun să evoluez cât mai mult și să ating scorul pe care mi-l propun eu. Depinde mult și de dificultatea talerelor care vor fi în concursurile viitoare, de traiectoriile talerelor și de poziția standurilor de pe care noi tragem. Sunt talere care pot fi până și la 100-120 m depărtare faţă de trăgător.”
Tatăl Ariannei, Alin Penţa, e încântat că junioara îi calcă pe urme – şi o susţine necondiţionat pe drumul către performanţă:
“Cred că pasiunea o moștenește, într-un fel, de la mine, văzându-mă cu pușca de vânătoare. Ea împușcă doar talere – şi chiar o face bine, cred că mai bine decât mine. Am dus-o în poligon pentru că și-a dorit să tragă cu pușca și trebuia să fie într-un mediu organizat, special amenajat.
A demonstrat că are calități pe care nu i le-am bănuit – iar cei de acolo ne-au propus să o ducem în echipa națională de junioare. Sperăm ca anul acesta să avem performanțe și mai bune decât sezonul trecut. Chiar e pasionată de ceea ce face și e foarte implicată în sportul ăsta. Cu siguranță o voi susține şi în continuare cu tot ce are nevoie.”
La secţiunea Sporting, Arianna se mândreşte cu cinci medalii de etapă: una de aur şi patru de argint. Palmaresul ei e completat de un aur cucerit la etapa naţională de Skeet de la Timişoara.
De remarcat că Arianna nu e doar o sportivă talentată. Interesată şi de istoria tirului, ea ne-a oferit şi câteva detalii despre acest sport mai puţin popular la noi.
Tirul îşi are originea în Mare Britanie şi datează încă din 1875, atunci reprezentând mai mult o distracţie pentru aristocrații englezi. Practic, se eliberau porumbei din colivii pentru a fi impuşcaţi. Această activitate a fost interzisă în 1921, fiind reinterpretată mai tarziu ca sport – prin inlocuirea porumbeilor cu talere din lut. Tirul are mai multe ramuri , skeetul si trapul fiind probe olimpice.
Skeetul constă în aruncarea talerelor din două turnuri, cel mare în stanga şi cel mic în dreapta, astfel încât traiectoriile talerelor se întâlnesc în faţa trăgătorului.
Trapul prevede ca trăgătorul sa stea ăn spatele masinii de talere astfel încât talerele se îndepărtează de acesta, având diferite traiectorii.
Sportingul este o combinatie a celor menţionate mai sus, dar diferă prin diversitatea traiectorilor şi poziţiilor de pe standuri. Are un grad de complexitate şi dificultate mai ridicat, solicitând imaginaţia, intuiţia , talentul şi experienţa trăgătorului.
