Avem o singură viaţă şi fiecare o trăim aşa cum ştim, cum putem sau mai exact cum ne-o organizăm. E drept că în ea sunt şi bune, sunt şi rele şi depinde în mare parte de noi, de felul în care ne organizăm munca, timpul, viaţa.
Imediat ce terminăm cu învăţătura şi dăm de greutăţile normale ale unei vieţi, începem să strângem, să adunăm, să clădim, să punem bine pentru zile mai puţin fericite. E normal să-ţi asiguri viitorul şi ziua de mâine, dar unii dintre noi au impresia că vor trăi vreo 7 vieţi asemenea pisicii. Adună şi iar adună, strâng şi tot strâng de parcă s-ar termina zilele şi nu se mai pot opri. Case, apartamente, maşini, valută, bijuterii, tablouri, ceasuri şi nu mă refer doar la oamenii politici ci şi la noi, muritorii de rând.
Haideţi să încercăm un exerciţiu: imaginaţi-vă cum ar fi să vă mutaţi mâine; sau mai simplu, să trebuiască să zugrăviţi toată casa. Rând pe rând toate obiectele din gospodărie vor trebui luate în mână, împachetate sau şterse de praf. Abia în acel moment realizăm cât de multe lucruri inutile avem în jurul nostru. Lucruri pentru care am dat bani, bani pe care i-am câştigat cu multă trudă. Deschideţi şifonierul şi căutaţi toate hainele pe care nu le-ai purtat în ultimele 6 luni. Sunt multe? Probabil sunt mai multe decât cele pe care le folosim uzual.
Ne zbatem zi de zi, ceas de ceas să strângem, să avem, dintr-un sentiment egoist de avariţie. „Lasă să fie, nu se ştie niciodată”. Pe acest principiu strângem şi adunăm tot felul de lucruri şi obiecte nefolositoare sau prea puţin utile. Un al doilea exerciţiu, ar fi să socotiţi cât au costat toate lucrurile de care ne putem debarasa. Vom constata că aceşti bani i-am risipit, în timp ce ne văităm că nu ne ajung. Şi pentru asta muncim mai mult, facem economii în altă parte şi tot aşa.
Pentru ce până la urmă, această zbatere continuă? Doar pentru a constata la un moment dat că am uitat…să trăim; să ne bucurăm de viaţă. Sunt persoane mai sărace decât noi, care poate ar fi încântate să aibă acele lucruri pe care noi le avem dar nu le folosim. Îi putem ajuta? Desigur, trebuie doar să renunţăm la egoismul care ne caracterizează. Trebuie doar să ne gândim mai bine înainte de a cheltui pentru un obiect „absolul necesar” care se dovedeşte, în scurtă vreme, complet inutil.
Suntem prea săraci să cumpărăm obiecte proaste şi inutile pe deasupra. Suntem prea ocupaţi să câştigăm pentru a ne mai putea bucura de lucrurile agonisite. Cred că e timpul să mai facem ceva şi pentru noi, acum nu mâine, când va fi poate prea târziu. Să ne oprim din goana asta nebună în care adunăm, şi iar adunăm. Nu de alta dar ştiţi cum se spune: „Strânge omul ca furnica …”!
(Dan Agache)
Sursa foto: promoplus.md
