shutterstock_2151450-barbat-baiat-telecomanda-somn-adormit-doarme-canapea-pat-intretinut

Sursă foto: www.tmpress.ro

Vă mai amintiţi de controversata lege privind impozitarea bacşişului? Cu siguranţă da, pentru că astfel de aberaţii nu se pot uita cu una cu două. Au încercat guvernanţii să o scalde, să o anuleze, dar aceasta este încă în vigoare. Dar de obligativitatea precupeţilor de a trece pe caiet special toate vânzările din ziua respectivă, adică 10 ouă proaspete, două legături de pătrunjel şi 4 de mărar, că atât a cules băbuţa din ograda proprie? Altă aberaţie, tot în vigoare şi aceasta. Sau poate vă amintiţi de obligativitatea fiecărui comerciant de a elibera bon fiscal? Asta nu mai e aberaţie dar, cum orice minune la noi ţine cel mult trei zile….cine să o mai respecte astăzi, la câteva luni de la publicarea în Monitorul oficial.

Zilele Reşiţei; lume multă, comercianţi de tot felul, de la pop-corn, la mici, bere şi răcoritoare, de la baloane colorate la căţei de pluş de unică folosinţă şi câte şi mai câte. Vremea a fost relativ frumoasă, ceea ce a permis locuitorilor să strice bani; ba pe una, ba pe alta: mai un mic, mai un suc, mai o jucărie pentru ăla micu, deh, odată în an e o asemenea sărbătoare. Asta e partea frumoasă. Partea tristă e că nimeni nu elibera bon fiscal. Întreb şi eu, ca fraierul pe un nene: „Dar bon fiscal?…Ce bon se uită nenea la mine nelămurit? Ştiţi, bon, de casă, cu suma plătită… pentru impozitare… Încerc eu să-i stimulez memoria. Aaaaa bon… Du-te mă de-aici, tu nu vezi câtă lume e în jur; cine mai are timp de aşa ceva”

Mi-a închis gura în doi timpi şi trei mişcări. Poate că e prevăzut undeva în lege, că atunci când e aglomerat, eliberarea bonului de casă devine facultativă dar….nu prea cred. Cum nu mai aveam ce face, banii oricum i-am dat şi pofta de un mic era mai mare decât micul în sine…tac.

Întrebarea mea e de ce organele abilitate: FISC, ANAF, sau cine mai e autorizat să-i ia la bani mărunţi pe respectivii comercianţi, nu fac nimic. Se mulţumesc cu o acţiune de amploare, bine mediatizată, în care se închide un butic, care oricum nu „cotiza” cât trebuie? Sau o fi fost zi de sărbătoare şi în timpul liber nu au voie să execute controale? Sau poate nu au primit directivă de la „centru”, pentru astfel de operaţiuni. Oricum vânzările în cele trei zile au atins cifre record. Era suficient să vezi că fiecare gratargiu era supra aglomerat din zori şi până-n seară, ca să-ţi dai seama de valoarea încasărilor şi implicit de dimensiunea fraudei.

Pot să întreb, în aceste condiţii, de ce funcţionarii dorm în izmana statului? De ce nu se deranjează să combată evaziunea fiscală aşa cum se laudă? Sau ar mânca şi gura lor „ceaua”, aşa mai pe gratis, că deh, oameni suntem şi dacă nu curge…pică.

De picat ar trebui să pice ei, dar repede şi bine, astfel încât legea să fie una şi aceeaşi pentru toţi, iar aplicarea ei să nu fie opţională. Să nu fie nimeni care să-i controleze pe…controlori? Sau dorm toţi în izmana statului, pe salarii frumoase şi cu locuri de muncă sigure. Ar trebui să le fie ruşine, dar nu prea cred că ştiu ce înseamnă asta.

(Dan Agache)