RAHAT….cu apă rece!

Mă tot întreb de ce nu vin turiştii în România. Avem munţi, avem ape, avem mare, avem lacuri, avem peşteri şi avene, avem mânăstiri, avem de toate. Şi totuşi… Cred că ne mai lipseşte ceva pe lângă ospitalitatea tradiţională, din care, în multe locuri, a rămas doar numele. Nu avem drumuri, nu avem legături CFR, nu avem aeroporturi şi curse interne suficiente.
M-am hotărât ieri să revăd staţiunea Buziaş; doi paşi de casă, duminică, vreme frumoasă. Zis şi făcut. Îmi iau consoarta şi aleg drumul cel mai scurt: Reşiţa – Berzovia – Buziaş. Prima parte a călătoriei a decurs fără incidente, după care a început…aventura. Din Berzovia şi până în Buziaş, doar câţiva zeci de Km, dar…. Am dat într-o groapă; ei lasă nu-i nimic. Buf, o prind şi pe a doua şi…şi am început să le număr: două, nouă, nouă zeci şi nouă, nouă sute nouă zeci şi nouă….După primul Km m-am lăsat păgubaş. E imposibil. Imposibil să le ţin minte numărul; imposibil să le ocolesc, pentru că nu aveam pe unde. Întreaga aventură a ţinut până am trecut de limita judeţului Caraş Severin şi am intrat în Timiş.
M-am săturat să caut vinovaţi pentru starea jalnică a unui drum judeţean; proastă administrare, furt din banul public, lipsa alocărilor bugetare, dezinteres, prostie, spuneţi-i dvs cum vreţi, dar drumurile sunt tot aşa. Nimeni, dar absolut nimeni dintre decidenţi, nu are habar despre cum arată această arteră rutieră judeţeană. Primarii şi-au tras asfalt de acasă la primărie şi sunt liniştiţi. Restul…ce mai contează. Proştii, adică cei ce merg la vot din 4 în 4 ani, îşi roagă moartea prin toate aceste gropi. Vă spun sincer, doar două drumuri pe un astfel de, hai să-i zicem carosabil, şi maşina intră vrând nevrând în service.
Ştiu să mintă frumos; ştiu să promită marea cu sarea; ştiu să ne aburească cu tot felul de promisiuni; ştiu să ne păcălească (a câta oară) cu toate lucrurile măreţe pe care le vor face ei şi în final ne trezim cu un mare rahat….. cu apă rece, să nu ne prindă greaţa.

(Dan Agache)

Sursă foto: dreamstime.com