Sunt indignat. Mi-e rău, pur şi simplu mi-e rău să văd cum se face justiţie în România. Am văzut zeci şi zeci de cazuri mediatizate, în care o instanţă dă un verdict, iar la recurs, o altă instanţă se răsuceşte la 180 de grade faţă de prima şi dă o soluţie contrară. Nu am să mă refer la politicieni. Au ei bubele lor, cu siguranţă şi nu am de gând să mă fac avocatul diavolului.
Nu am să vorbesc nici despre cazul Mariana Rarinca, devenit emblematic pentru felul în care unii cu puteri depline, îşi fac singuri dreptate în ţara asta; sau altfel spus cum poţi scăpa de o datorie când te numeşti Livia Stanciu, şi ai bani împrumutaţi de la o persoană fără relaţii cum a fost Mariana Rarinca.
NU; am să vorbesc despre un incident petrecut în Vaslui, la sfârşitul anului trecut. 7 tineri din comuna vasluiană Văleni, au răpit, sechestrat şi au batjocorit bestial o tânără elevă navetistă. Revoltătorul viol a avut loc în noiembrie anul trecut, în timp ce eleva de 18 ani se întorcea de la cursuri. Când se afla în staţia de autobuz, a fost acostată de un tânăr de 20 de ani, care s-a oferit să o ducă acasă cu maşina. Fata a acceptat, cu atât mai mult cu cât îl cunoştea. În loc să o ducă acasă, tânărul de 20 ani şi un prieten al acestuia au dus-o pe un câmp la Văleni, unde a chemat şi alţi prieteni să participe la viol. Timp de trei ore, fata a fost violată cu perversiuni. Poliţiştii au descoperit că în cele trei ore, eleva a fost sunată de 60 de ori, de părinţi, prieteni şi colegi. Fata a povestit anchetatorilor că, în timp ce era abuzată sexual, şi-a pierdut cunoştinţa, fiind stropită cu ţuică de cei care o batjocoreau.
Instanţa i-a reţinut în arest preventiv, apoi în arest la domiciliu, iar de la sfârşitul săptămânii trecute au fost puşi în libertate, sub control judiciar, pentru că…..nu mai prezintă un pericol public.
Asemenea …nici nu ştiu cum să le spun, pentru că bestii cu chip de om e prea puţin, sunt libere să o ia de la început. Cum poţi să afirmi că nu prezintă pericol public un violator, care se poate întâlni, fie şi întâmplător cu victima sa. Nu a fost un tănăr cu o tânără, când puteai să crezi că iniţial a vrut, apoi s-a răzgândit… Nu, a fost un viol comis cu bestialitate de 7 indivizi cu chip de om, pe care instanţa i-a eliberat. Ba mai mult, procurorul de caz nici măcar nu a catadicsit să solicite recurs la această decizie a magistraţilor.
Violatorii se plimbă liberi, în timp ce tânăra are viaţa distrusă. Ce fel de judecată e aceasta? Nu pot să nu mă întreb dacă, Doamne fereşte, era fata unuia dintre magistraţi, ar fi dat aceeaşi pedeapsă? Ar fi fost la fel de îngăduitori? Nu doresc asemenea rău nimănui, dar oare cum gândesc cei puşi să facă dreptate? Cât de oarbă trebuie să fie justiţia pentru a se întâmpla astfel de cazuri.
Ştiţi la ce mă mai aştept? Mă aştept a instanţa să solicite o mediere între victimă şi violatori; adică să se întâlnească, la aceeaşi masă, în aceeaşi încăpere, în acelaşi timp, cei 7 să-şi ceară scuze, să promită că nu mai fac, iar drept pedeapsă instanţa să-i pună să scrie pe un caiet dictando de 100 de ori “Nu mai fac”. Orice e posibil în justiţia românească, chiar şi asemenea cazuri.
Şi atunci cum să nu mi se facă rău când aud astfel de lucruri; cum să nu se ridice părul pe mine şi să nu mă întreb în ce ţară trăim? Indiferent de deciziile viitoare ale acelor magistraţi, mie astăzi mi-e silă; mi-e silă de atâta scârbă.
(Dan Agache)
sursa foto: radioresita.ro
