amintiriDe când mama m-a făcut, babă frumoasă și copil cuminte n-am văzut. E și greu, pe bune… Acum să mă ierte doamnele trecute de a III-a tinerețe, dar știu că în sinea lor îmi dau dreptate. Cât despre copilul cuminte… Păi nu ar mai fi copil dacă nu ar face și câte-o boacănă. Ba un geam spart, ba o țigară trasă pe furiș în spatele blocului, ori o scaldă în locul în care mama și tata au spus categoric nu. Păi ce interdicție ar mai fi aceea dacă nu ai voie să o încalci; atunci e mai dulce tot. Apropo de dulce: e sezonul cireșelor și ce copil nu a fost măcar odată la furat de cireșe. Eu am fost și îmi amintesc și acum ce bătaie am mâncat. Prima de la proprietarul cireșului, care m-a prins asupra faptului și a doua… acasă. Așa, pe-ndelete, să o țin minte. Bătaia o țin minte, dar la furat de cireșe am fost și a doua zi. Atâta doar că am fost mai atent să nu fiu prins.

Mai știu de asemenea că în sufletul fiecărui adult se ascunde un strop din copilul de altă dată. Să fie oare acesta motivul pentru care în România se fură pe rupte? Nu știu, dar ar putea fi o explicație. Un vechi proverb autohton spune că cine fură azi un ou, mâine va fura un bou. Tradus la vremurile actuale, cine a furat odată, fie că sunt cireșe, porumb de fiert sau mai știu eu ce, va recidiva la maturitate.

Degeaba se spune că actuala clasă politică, sau mă rog, o parte a ei, fură. Nu, nici vorbă; de furat fură cei care fac drumurile, sălile de sport, bazinele de înot, ori reparațiile la clădiri din banii statului. Fac lucru de mântuială, profitul e mult mai mare decât cel prevăzut în contract, iar o pare a acestuia se întoarce la cei care au aprobat contractele. Dacă nu dai… nu pică alt contract, firma dă faliment, oamenii sunt trimiși în șomaj iar economia țării stagnează. Așa că para-ndărătul funcționează ca uns și toată lumea e mulțumită. Mă rog, nu chiar toată lumea, dar asta e altă discuție.

Ce-i determină pe politicieni, sau mă rog pe cei puși în funcții cheie, la oala cu smântână, să recidiveze. Bun, ai furat odată, de două ori, de nouă ori dar nu poți să te oprești? Eu întreb, eu răspund. NU. Păi dacă eu am mâncat papară după ce am fost prins la furat de cireșe și a doua zi am luat-o de la capăt, ei care se știu stat în stat și muuult deasupra legilor scrise tot de ei, de ce s-ar opri. Au pus leu pe leu și euro pe dolar, la fel cu zidarul pune cărămidă peste cărămidă. Pentru mulți dintre ei, agoniseala de-o viață… de politician, nu va putea fi cheltuită nici de copii, nici de nepoți ci poate de urmașii urmașilor lor, nu în veacul vecilor, ci pe la cazinouri ori în cluburile de fițe.

E drept că mai cade câte unul în plasa DNA-ului. Ei și? O tărăgănează prin instanțe până mai uită lumea, primește o pedeapsă cu suspendare în cel mai fericit caz, sau primește 3 – 4 ani la mititica, unde scrie o carte și scapă într-un an și jumătate. Doar atât? Pentru multele milioane de euro furați din banii statului? Adică ai mei, ai dumneavoastră, de la pensii, de la sănătate, educație sau de la armată. Da, doar atât; și chiar mai mult. Nimeni, dar absolut nimeni nu ia urma banilor. De regulă nu au nimic pe numele lor, așa că… prinde orbul, scoate-i ochii.

Întrebarea mea e alta. Dacă îmi prind nepoțelul la furat de cireșe, să-l bat, sau să-l las să crească, să se facă… politician?