Liber la cotizat
Trebuie să recunosc, sunt un cetăţean model; unul pe care statul ar trebui să-l felicite, să-l laude, să-l mângâie pe creştet şi să-i şoptească dulce…Ţine-o tot aşa. Cum de am ajuns un cetăţean model…simplu. De atâţia şi atâţia ani, imi plătesc impozitul pe tot anul chiar în primele zile din ianuarie; nu am rămas dator aproape niciodată dator cu plata utilităţilor, precum: cablu, telefon, gaz, curent şi toate celelalte. Concluzia mea, sunt un bun român. Concluzia statului… mă doare-n…paişpe, banii nu ajung la mine.
Am rămas puţin blocat şi am încercat să-mi revin din uimire: cum adică nu-l interesează; până la urmă e vorba de banul meu, de bugetul statului, de binele naţiunii. Ei şi, îmi răspunde statul; chiar crezi?
Am stat puţin strâmb şi am încercat să judec drept: impozitul anual, ajunge la primărie, care primărie îl cheltuie ori pe panseluţe şi băncuţe şi în acest caz banii mei ajung în mare parte în buzunarul unui acolit politic, ori pe investiţii megalomanice care nu sunt de folos nimănui, iar banii au cam aceeaşi direcţie.
Banii pentru gazul metan ajung la sediul unei firme cu sediul în Franţa, chiar dacă am gătit şi m-am încălzit cu gaz românesc; când fac plinul la maşină, ceea ce mi se întâmplă tot mai rar, plătesc de fapt o firmă austriacă, chiar dacă petrolul procesat în România, este tot românesc.
Buuun, mergem mai departe: factura de curent merge pe undeva prin Italia deşi curentul e produs în România, nu cărat cu găleata din peninsulă. Dacă merg la supermarket, cumpăr carne din Ungaria, legume şi fructe din Turcia, dulciuri din Germania şi tot aşa; altfel spus sunt european sută la sută, atâta doar că nu e tocmai ce mi-am dorit. Iar dacă vreau să fac un duş, cu apă românească, o parte din banii mei ajung la tovarăşul Putin, pentru că o parte din apa brută, românească în totalitate, e administrată de o firmă din sora Rusie.
Până la urmă ce mai e al nostru? Ce mai avem noi ca naţie? Ne rămâne doar posibilitatea de a plăti fără a comenta? Cum s-a ajuns în această situaţie? Cine sunt cei cu sprijinul cărora nu am vândut România, ci am dat-o pe un pumn de arginţi cu tot cu bogăţiile subterane. Nu e corect şi nici normal ca astfel de lucruri să se întâmple într-o ţară în care muncesc de dimineaţa până seara, pe un salar de doi lei pentru a întări economia europeană. Şi mă tot întreb de ce am rămas de căruţă?
Articol editat de Daiana Rosca, 15 decembrie 2015, 08:00 / actualizat: 15 decembrie 2015, 10:57
Dan Agache
Sursă foto: gandeste.org