furtuna

Până la această vârstă am învăţat că nimic nu e întâmplător în viaţă; toate se produc cu un rost şi cu un rol. Cine mai crede în întâmplări întâmplătoare e ….hai să spunem naiv.

De câteva luni, România e bulversată: scena politică e agitată şi îşi caută locul; în economie parcă e perioada concediilor, în care nimeni nu mai face nimic, nimeni nu mai investeşte nimic; socialul e într-o totală letargie de câţiva ani încoace; nici măcar Uniunea Europeană nu ne mai ceartă sau măcar să ne dojenească puţin. Acesta fiind peisajul în această perioadă, nu pot să nu mă întreb: cine are interesul să fim aşa cum suntem; debusolaţi, fără ţel, fără perspectivă?

În secolul 21 războaiele clasice, aşa cum le cunoaştem din cărţile de istorie, în care o armată se măcelăreşte cu o alta, nu mai există. Nimeni nu mai are interesul să distrugă teritorii, naţii. Care ar fi avantajul dacă după o serie de bătălii duse cu arme convenţionale, ori cu focoase nucleare, câştigi un teritoriu arid, pe care nu mai există viaţă, economie, potenţial? Nimeni nu mai e interesat de aşa ceva.

Astăzi se cucereşte cu totul altfel: se alege un teritoriu şi o naţiune, se înrobeşte economic, se secătuieşte de resurse minerale cu ajutorul locuitorilor ei, se lămuresc un grup de politicieni iubitori de arginţi să întocmească legile impuse de cotropitorul care rămâne în umbră, se pune populaţia la muncă aproape pe degeaba, doar pentru a achita datoriile acumulate în timp, toată plus valoarea şi resursele naturale brute se exportă şi când nu mai e nimic de jecmănit se abandonează fără nicio remuşcare.

Vi se pare un scenariu cunoascut? Să facem o analiză proprie României: Se spune de mult că românii sunt naţia aleasă; da, ne-au ales pentru a pune în practică experimentul lor, al celor care conduc economia din umbră. Cu sprijinul unor politicieni corupţi şi coruptibil, dornici de îmbogăţire rapidă, fără coloană vertebrală, fără dragoste de ţară şi de neam, am vândut tot ceea ce însemna economie românească: industria minieră, cea extractivă, resursele minerale, petrolul, gazele, aurul, apa. Am închis tot ceea ce ar fi putut însemna relansarea economică a ţării: Combinate siderurgice, de construcţii de maşini; am tăiat şi vândut la preţ de fier vechi fabrici şi uzine, industria de armament, căi ferate, flotă. Se chinuie să mai ţină steagul sus Hidro şi Nuclear Electrica, dar presiunile externe sunt foarte mari; direct sau prin interpuşi. Terenurile agricole au fost vândute la străini, mă gândesc la cele foarte productive, sau au încăput pe mâna unora care evazionează statul. Şi într-un caz şi în celălalt, economia României nu primeşte nimic.

Poporului român i se servesc săptămânal, dacă nu zilnic, subiecte care să-l ţină captiv, să vorbească doar despre acestea şi să nu cumva să se întrebe care este adevărul din spatele evenimentelor; iar ţugulanul înghite găluşca de la TV şi se întreabă de ce o duce tot mai prost când peste tot se spune că e bine. De ce e el sărac care a muncit toată viaţa, iar ăştia, apăruţi din neant, întorc banii cu furca după doar câteva luni. De ce justiţia nu-şi face treaba.

Să-mi spuneţi sincer, cine mai are nevoie de un teritoriu de cucerit, dacă poate avea totul, sau mă rog, aproape totul cu un minim de efort şi investiţie. „Nu ne vindem ţara”, era sloganul mult trâmbiţat la începutul anilor 90. Nu, n-am vândut-o; au dat-o alţii pe degeaba.

Mai credeţi că toate acestea sunt pur şi simplu întâmplătoare? Nu de alta dar eu chiar cred că …nimic nu mai e întâmplător în lumea asta mare, iar toată agitaţia noastră se dovedeşte a fi o furtună într-un pahar cu apă. (Dan Agache)

Foto: picof.net