Dublu sau nimic!
Expresia „Dublu sau nimic” e binecunoscută împătimiţilor jocurilor de noroc. Care noroc poate fi cu tine sau… nu. Peste 3 milioane de copii au pariat pe dublu şi… au câştigat. Cu o largă majoritate, parlamentarii noştrii, aleşi de naţia română, cei mai buni dintre cei buni, au decis ieri ca alocaţia copiilor cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani, să fie dublată. Aşa ceva nu s-a mai văzut în parlamentul României. Nu, nu de dublarea alocaţiilor vorbesc, deşi nici asta nu s-a mai văzut, ci de larga majoritate, aş putea spune unanimitate, dacă nu erau doi deputaţi treziţi probabil din somn, care nu ştiau de ce trebuie să ridice mâna, aşa că s-au abţinut strategic. Asemenea consens poate doar la votarea majorării pensiilor parlamentarilor să mai fi fost, căci altfel….
Acum stânga spune că dublarea pensiilor e o măsură socială şi are bani pentru acest an şi anul viitor, după care… după care vin alegerile şi mai vedem noi; dreapta se bate cu BCA-ul în piept că vezi Doamne ce măsură bună au adoptat domniile lor şi cât de greu au muncit pentru obţinerea acestei victorii zdrobitoare, uitând subit de perioada în care au tăiat salariile părinţilor şi au impozitat pensiile bunicilor. La mijloc sunt copiii, care luaţi prin surprindere de această mutare politică desăvârşită, nu ştiu de unde i-a lovit bunăstarea. Alocaţii duble, oauuu, dar ce să facă cu atâta bănet, pe ce să cheltuie mai întâi această revărsare a Cornului Abundenţei venită peste ei, precum tsunami-ul Tailandez.
Păi dacă lor le e greu să-i ajutăm şi noi un pic: la 3 ani poţi cumpăra cu banii jos, 20 de cutii de lapte, pe care cel mic le dă gata în 15 zile: la 5 ani găseşti o pereche de săndăluţe noi şi-ţi mai rămân bani pentru o pereche de blugi second-hand; la 7 ani poţi să cumperi un frumos buchet de flori doamnei învăţătoare – la început sau la sfârşit de an şcolar; la 10 ani reuşeşti să iei din piaţă o jumătate de kg de cireşe de mai; la 14 cumperi un treining de două ori – adică luna asta bluza, luna viitoare pantalonii; la 16 îşi va permite să invite o fată la cinematograf la un film 3D şi-i rămâne şi de o pungă de seminţe, iar la 18, din ultima alocaţie se poate destrăbăla cu un pachet de ţigări şi două beri la terasă, nu de alta, dar e major deja. Sau ar putea să economisească: 84 de lei x 12 luni x 16 ani, un total de 16 mii de lei, sau 3 mii 500 de euro. În 16 ani. O sumă fabuloasă pentru un român. Pentru un european, e alocaţia pe un an de zile. Pentru copilul din România, care culmea e şi el european, alocaţia reprezintă 2 lei 70 pe zi, adică un bilet de autobuz doar dus, sau un covrig şi jumătate, cu gaură cu tot.
Revenind la titlul editorialului de astăzi „Dublu sau nimic”, cred că nu mai e nimic de spus; poate doar câteva osanale clasei politice conducătoare, ce din prea plinul mărinimiei ei, a dublat alocaţiile copiilor. Cu toate că în acest caz, dublu e de fapt… nimic.
Articol editat de Mirabela Afronie, 21 mai 2015, 12:40
(Dan Agache)