Orice om din popor a făcut cel puţin o dată în viaţa lui trimitere la un proverb, cu intenţia da a arăta că ştie ce este aceea înţelepciune şi că este cazul să se înveţe din experienţa altora. În această situaţie, proverbul devine sinonim cu înţelepciunea. Proverbe româneşti “sunt pe toate drumurile” cum se spune. Nu încerc sa va “duc cu cioara vopsită” nu “umblu cu ocaua mică” şi nici nu “vând castraveţi la grãdinar”. Sunt doar o picătură într-un ocean, atât de bogată este creaţia populară în materie de proverbe.
Cât de des folosim proverbele româneşti în viaţa de zi cu zi?
