Ziua Naţională a României este sărbătorită la 1 Decembrie, iar această dată, stabilită printr-o lege promulgată în 1990, marchează un moment important din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat în 1918 unirea Transilvaniei cu România. Ce s-a întâmplat mai exact în urmă cu 103 ani expune directorul Colegiului Naţional „Diaconovici-Tietz” din Reşiţa, profesorul de istorie Florica Molnar:

prof. Florica Molnar

Actul de la 1 Decembrie 1918 nu face altceva decât să încoroneze, să încunune acest ideal al realizării statului naţional român. Practic la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia se semnează actul de naştere al României moderne şi să nu uităm că România modern în graniţele sale complete a rezistat din păcate aproximativ 20 de ani până în 1940. Dar anul 1918 înseamnă mult mai mult: înseamnă aducerea în hotarele acestei ţări şi a celorlalte provincii aflate sub administraţie străină şi aici mă refer la momentele importante ale făuririi statului naţional român şi sigur că trebuie să începem cu 24 ianuarie 1859 când prin alegerea dublă a colonelului Alexandru Ioan Cuza se înfăptuie practic unirea Moldovei cu Muntenia. Este actul de naştere al României moderne. Ştim foarte bine că în afara graniţelor la acel moment se mai aflau şi alte teritorii: vorbim de Bucovina, Basarabia, ţinutul dintre Prut şi Nistru şi vorbim de Transilvania şi Banat.

Prima alipită României în 1918 la 27 martie, 9 aprilie după data veche, a fost Basarabia. Sfatul ţării de la Chişinău a hotărât unirea condiţionată a Basarabiei cu România după ce acest ţinut a trecut prin toate problemele generate de sfârşitul primului Război Mondial, de venirea la putere a Partidului Comunist Bolşevic în Rusia, dar nu ne putem opri acum asupra tuturor acestor aspecte.

A doua provincie unită cu România, tot în 1918, în plin proces de dezintegrare a Imperiului Austro-Ungar a fost Bucovina. Fac o precizare: Basarabia, astăzi Republica Moldova, ţinutul Moldovei dintre Prut şi Nistru a intrat sub administraţia Rusiei ţariste în 1812. Ne întoarcem la Bucovina: partea de nord a Moldovei, frumoasa Bucovină a stat sub administraţia Austriei şi apoi a Austro-Ungariei începând cu 1775. Deci era momentul ca să revină în graniţele statului român, ceea ce s-a şi întâmplat în urma unui Congres General al Bucovinei care s-a desfăşurat la Cernăuţi la 15, data veche, 28 noiembrie, data nouă, 1918. Încă odată Congresul General al Bucovinei hotărăşte unirea necondiţionată a Bucovinei, în vechile ei graniţe, cu România în noiembrie 1918. Aşadar avem două provincii care se alipesc României în acest an deosebit de important pentru istoria noastră. Şi ne apropiem de momentul 1 Decembrie 1918 pe care îl şi sărbătorim în aceste zile. Îl sărbătorim înainte, îl sărbătorim după pentru că o sărbătoare naţională nu trebuie să se limiteze doar la ziua propriu-zisă. Sărbătoarea naţională se pregăteşte pentru că este o sărbătoare a întregii naţiuni. Aşa cum ne sărbătorim propria zi de naştere şi îi învăţăm pe copiii noştri cât de important este să petreacă în familie acest moment, aşa ar trebui să învăţăm şi la nivelul unui popor.

La 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, cei 100 de mii de români adunaţi din toate părţile Transilvaniei, hotărăsc prin vocea lui Vasile Goldiş care citeşte rezoluţia, unirea necondiţionată de vecie a Transilvaniei, Banatului, Maramureşului, Crişanei cu România; aceasta s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918, desăvârşirea statului naţional român.

Cât de actual mai este 1 Decembrie astăzi?

E sărbătoarea naţională. Acuma nu putem să folosim aceleaşi tipare şi nu putem sărbători după aceleaşi modele pe care le foloseam în urmă cu 20, 30, 40, 60 sau 100 de ani pentru că generaţiile sunt altele, tinerii de astăzi, oamenii de astăzi percep altfel evenimentele istorice şi-atunci noi care ne ocupăm de povestea asta ar trebui să ne adaptăm, să ne updatăm strategiile şi tipul de abordare la nivelul de înţelegere, de cunoaştere şi de interesul de astăzi. E actuală, trebuie să rămână actuală, aşa cum actual rămâne 4 iulie Ziua Naţională a Americii, aşa cum foarte actuală este 14 iulie, Ziua Franţei, aşa trebuie să rămână şi Ziua Naţională a României, 1 Decembrie. Doar că ar trebui cu cuvintele potrivite, cu mesajul potrivit, cu personalităţi care să vină în faţa publicului şi să spună istoria reală, dar şi pe înţelesul tuturor şi de ce nu şi puţin romanţată şi puţin colorată, diversificată, divertisment, culoare, implicare; să nu facem din ziua naţională şi din istoria naţională un moment ca de priveghi, nu. E o sărbătoare a bucuriei şi-atunci să o simţim fiecare după puterea lui de înţelegere. Este actuală ziua naţională şi va fi atât cât va exista această ţară”.

Din punctul de vedere al profesorului, care predă la clasă, mai trăiesc elevii emoţia acestui eveniment istoric sau pur şi simplu trec peste şi se bucură de o nouă zi liberă?

Emoţiile le creezi. Emoţiile le provoci. Dacă nu e provoci ca profesor, dacă nu-i faci pe elevi să fie parte din eveniment, ziua aceasta poate trece ca oricare altă zi, eventual se bucură dacă e o zi liberă. Dar la noi la „Diaconovici-Tietz” de multă vreme e o realitate. Avem un proiect care se cheamă „Ziua României-Ziua ţării mele” şi de fiecare dată am încercat să marcăm în aşa fel încât să umplem curtea liceului cu elevi, cu evenimentul trăit, reconstituit după puterea lor de înţelegere, ei să fie şi să devină parte din eveniment. Ani de-a rândul, generaţii întregi, mă uit la fotografii şi cei de-acum patru sau cinci sau zece ani pentru că proiectul se află cred că la cea de-a 15-a ediţie, am reconstituit momentul şi s-au regăsit în personalităţile timpului: unul a fost Brătianu, altul a jucat rolul Reginei Maria, un altul a fost Regele Ferdinand, am reconstituit o Albă-Iulie imaginară în curtea liceului îmbrăcaţi cu haine de epocă, jucând Hora Unirii, ascultând acele cântece patriotice la care vibrăm cu toţii, indiferent cât ai fi de insensibil. Când îi auzi pe Furdui Iancu sau pe Veta Biriş sau pe Sava Negrean cântând „noi suntem români” nu ai cum să nu te emoţionezi şi noi asta facem. Pandemia ne-a oprit, am încercat sub alte forme să nu facem să treacă neobservat momentul. Deci depinde de cel care se implică. Noi nu suntem doar profesori care transmitem informaţia. Informaţiile acestea se duc aşa de uşor că la ieşirea din clasă au uitat-o şi atunci dacă nu-i faci să trăiască istoria, atât acolo cât se poate cu momentele ei importante sigur că peste câţiva ani nu vor şti ce s-a întâmplat la întâi decembrie. Noi facem asta la „Diaconovici-Tietz” şi nu o luaţi ca o laudă, chiar transpunem în realitate”.

„Mulţumesc Radio Reşiţa pentru că sunteţi mereu prezenţi, ne promovaţi, sunteţi acolo la momentele importante din viaţa şcolii noastre. Anul acesta, evenimentul zilei naţionale se suprapune şi cu momentul în care noi ne mutăm în casă nouă, inaugurăm şcoala renovată şi poate amânăm puţin momentul şi îl legăm de celelalte evenimente ale lunii decembrie. Dar vom găsi o modalitate şi mi-aţi dat acum o idee de a face un colaj cu proiectele din anii trecuţi ca foştii elevi să se regăsească în rolurile în care le-au jucat şi sigur vom mai găsi o modalitate, poate de creaţie artistică; anul trecut a fost o idee genială a colegilor noştri ca elevii să se înregistreze şi aşa să transmită un mesaj cu prilejul zilei de 1 Decembrie. Reinventăm istoria, reinventăm momentele importante şi sunt convinsă că nu vom lăsa nici anul acesta nemarcată ziua noastră naţională”.

În manualele de istorie din prezent este suficient de bine tratată tema „1 Decembrie”? Este pe înţelesul copiilor? Se mai pot adăuga informaţii legate de această dată?

Din punctul meu de vedere şi nu numai al meu există momente din istoria naţională cărora ar trebui să li se acorde mult mai mult spaţiu şi mult mai mult timp. Eu am ca exemplu ţări, precum Grecia la care se insistă poate exagerat pe momente ale istoriei acestei ţări începând cu antichitatea sau pe Franţa sau Spania şi ar trebui poate să fie cursuri opţionale, evenimente legate de acest moment, insistat pe ce s-a întâmplat înainte şi după Marea Unire de la 1918, care a fost impactul. Din păcate aceste lecţii se expediază foarte rapid în manualele de clasa a opta şi a 12-a, în care este abordată această temă şi revin şi spun că depinde de profesorul de la clasă cât timp îşi permite să aloce acestor evenimente. Din punctul meu de vedere, istoria naţională ar trebui regândită, reinventată de aşa manieră încât să nu fie tratate aceste evenimente laolaltă, la grămadă şi în maniera aceasta se pierde şi impactul şi importanţa. La mulţi ani români! La mulţi ani României noastre încă sute de ani, mii de ani de acum înainte cu şi fără noi…”.

Sursa foto: facebook Florica Molnar