Radioamatorismul este o activitate care presupune inteligenţă şi pasiune. Este un hobby, dar în acelaşi timp şi un sport care nu are limită de vârstă pentru adepţii săi, răspândiţi pe întreg mapamondul. Această pasiune cultivă prietenia între popoare unind prin intermediul undelor radio sute de oameni şi locuri în aceeaşi zi, fără a ţine seama de limbă, religie, vârstă sau sex.

Radioamatorul reşiţean Emeric Andrei Kui povesteşte despre pasiunea sa din postura lui Yankee Oscar Two Lima Xray Bravo:

Emeric Andrei Kui

Eu consider radioamatorismul un sport, un refugiu pentru cei care doresc să îşi petreacă timpul liber altfel decât pescuitul sau vânătoarea. Aici te bucuri de un QSO, de o legătură cu un radiaoamator de pe un alt continent, din Europa, din judeţ sau chiar din localitate. Oriunde aş ieşi nu plec fără staţia portabilă sau cea de pe maşină şi încerc să fac legături cât mai multe pe repetoarele care sunt aici în zonă, dar dacă merg în diverse zone ale ţării există multiple repetoare ale radioamatorilor, care lucrează în diferite benzi şi atunci ai posibilitatea să-i contactezi şi din alte zone, limitrofe ţării noastre, cum ar fi: Ungaria, Ucraina, Serbia, Bulgaria. Aceştia se pot conecta la repetoarele noastre şi aşa au posibilitatea să intre în discuţii cu radioamatori autorizaţi de la noi.

Repetorul este o cutie, formată din una sau două staţii, o parte electronică ce dă posibilitatea radioamatorului, aflat în portabil sau în mobil, de al accesa. Acel repetor este montat de-obicei în zone foarte înalte şi face legătura între două zone mai joase. Repetorul nostru cel mai apropiat este pe Semenic care facilitează legăturile radioamatorilor din Reşiţa cu zonele adiacente, cum ar fi: Caransebeş, Moldova Nouă, Oraviţa, Timişoara, Arad şi prin anumite link-uri de pe internet sunt cuplate între ele şi fac legătura şi cu cele de la Haţeg, Alba Iulia şi aşa mai departe.

Pentru a comunica între ei, radioamatorii îşi construiesc de cele mai multe ori singuri întreaga aparatură de emisie-recepţie, experimentează mereu alte soluţii şi nimeni nu poate nega ca o parte din progresul radiocamunicaţiilor se desfăşoară pe anumite frecvenţe special alocate. Pentru ca un radiamator să-şi poată construi şi pune în funcţiune echipamentul de emisie-recepţie, este necesar să deţină un certificat şi autorizaţia corespunzătoare uneia din cele şase clase de radioamatori. El trebuie să dovedească printr-un examen că posedă nu numai cunoştinţe de legislaţie, ci are şi un anume bagaj de cunoştinţe de electrotehnică şi radiotehnică.

Radioamatorismul poate fi practicat de oricine, dar această calitate se obţine în urma susţinerii unui examen, în urma căruia primeşti un atestat sau un brevet. Este exact ca şi la pescuit unde trebuie să ai o autorizaţie pentru a putea fi prezent pe anumite ape. Examenele se suţin la ANCOM (Autoritatea Naţională de Comunicaţii), este forul care gestionează frecvenţele şi bineînţeles traficul radioamatorilor şi autorizarea acestora. Brevetul este necesar radioamatorului pentru aşi practica hobby-ul legal. Mai mult ca atât, îi permite acestuia deţinerea unei staţii şi accesarea benzilor de frecvenţă. În rândul radioamatorilor sunt o sumedenie de oameni de diferite profesii. Am cunoscut pensionari de la ţară, medici, ingineri constructori, directori de instituţii. Oricine este liber să practice acest sport, nu există limite de vârste, sex, religie. Avem şi fete, femei radioamatoare printre noi XYL sau YL (Young Lady), de-obicei soţiile radioamatorilor.

Înainte de anul 2000 practicam Cityband-ul care în ziua de azi este limitat la Canalul 22 pentru TIR-uri sau cei care au antene pe maşini. Cu ani în urmă exista şi un club „Ecoul Carpaţilor”, Echo Charly, la care erau afiliaţi şi români. În ziua de azi nu s-a mai prea auzit de el din varii motive. Acolo pot spune că a încolţit şi hobby-ul acesta al meu pentru că existau cityband-işti care făceau legături de X (n.r. DX), adică pentru distanţe mari. În România poţi practica Cityband-ul fără a avea nevoie de o autorizaţie.

Radioamatorismul nu înseamnă doar electronică, electrotehnică şi radiocomunicaţii. Trebuie să cunoşti şi un pic de mecanică şi să ai şi cei 7 ani de-acasă pentru că respectul primează; nu îi este permis unui radioamator să înjure sau să vorbească urât despre colegi în bandă. Eu din copilărie am cochetat cu electronica şi montajele din revistele „Tehnium”, „Funka Mater” din Germania, „Hobby Electronica” din Ungaria, iar mai târziu am luat legătura cu Victor Braun, care avea indicativul YO2 Fox Victor, un prieten bun de-al tatălui meu, din păcate nu mai sunt niciunul printre noi astăzi, dar de-acolo m-am „virusat” când am văzut prima lui staţie pe lâmpi. Moşu Victor, cum îi ziceam eu, locuia vis-a-vis de Mate-Fizică (n.r. Colegiul Naţional „Traian Lalescu”), a lucrat ca maistru la combinat (n.r. Combinatul Siderurgic Reşiţa), îi plăcea electronica, fiind unul dintre pionierii radioamatorismului din municipiul de pe Bârzava. Pe lângă el am mai cunoscut şi pe Gunter Hollschwander, care a lucrat în ICPHR (n.r. fostul institut de proiectări hidro din Reşiţa) unde pe vremuri exista chiar şi un radioclub al instituţiei, dar care a fost desfiinţat după Revoluţie. Cunoscându-i pe ei, microbul a intrat şi nu mai iasă. De multe ori am zis că pun staţiile de-oparte, fac o pauză, le pun în cutii, le ambalez şi le duc în pivniţă şi nu vreau să le mai văd un an sau doi, dar nu a mers şi după o lună le-am pus înapoi pe masă. Eu zic că radioamatorismul este un microb mai grav decât Covid-ul şi orice tratament ai aplica celui care îl practică, nu îl poţi lecui de ceea ce i-a intrat în sânge.

Radioamatorul poate lua zilnic legătura cu zeci de oameni de pe întreg mapamondul. Indicativele în România sunt limitate la: YO, YR sau YP ceea ce înseamnă Yankee Oscar, Yankee Romeo sau Yankee Papa. YR şi YP se regăsesc foarte des pe partea din spate a fuzelajelor avioanelor, dar radioamatorii folosesc YO ceea ce înseamnă România, apoi districtele YO2, YO3 şi aşa mai departe până la YO9. Reşiţa se află în districtul YO2 care corespunde judeţelor Caraş-Severin, Timiş, Arad şi Hunedoara. Sufixul Lima Xray Bravo sunt trei litere din alfabetul fonetic internaţional al radioamatorului, iar acestea compun indicativul lui Kui Emeric Andrei, înregistrat la ANCOM şi la Federaţia Română de Radioamatorism şi QRZ.com este o pagină, construită de americani, unde se regăsesc toate indicativele din lume. Cei înregistraţi acolo beneficiază de un user şi o parolă şi automat când doi radioamatori de întâlnesc pe calea undelor îşi pot posta adresele, numărul de diplome, un log prin care se poate confirma legătura directă sau o poză cu cel cu care se ia legătura sau cu locaţia acestuia, numit şac. Radioamatorului îi este intezis să scaneze şi să asculte alte frecvenţe, cum ar fi cele ale aviatorilor, poliţiei, ambulanţei şi aşa mai departe. În schimb el poate răspunde la apelul unui radioamator care a aflat despre un accident şi lansează un semnal de urgenţă de genul: Qback Romeo Romeo Romeo, un fel de SOS, care dacă este auzit de un radioamator aflat în frecvenţă chiar atunci, poate da o mână de ajutor sunând la serviciul 112.   

Radioamatorii merg pe principiul YO2 până în YO9, urmat de două sau trei litere, mai puţin de „K” pentru că ele reprezintă radiocluburile, cum ar fi în Reşiţa, Yankee Oscar 2 Kilo Charly Bravo este indicativul radioclubului Municipal din oraş, Yankee Oscar 2 Kilo Juliet India este indicativul radioclubului Palatului elevilor, condus de Ovidiu Orza.

Alfabetul fonetic internaţional conţine următoarele litere: Alfa, Bravo, Charly, Delta, Echo, Foxtrot, Golf, Hotel, India, Juliet, Kilo, Lima, Mike, November, Oscar, Papa, Quebec, Romeo, Sierra, Tango, Uniform, Victor, Wiskey, X-ray, Yankee şi Zulu. Acestea sunt standardizate pe plan internaţional. Maghiarii, de exemplu, au Hotel Alfa 7 Papa Romeo, adică HA7PR unde HA este Hotel Alfa, codul de ţară al Ungariei, 7 este districtul şi Papa Romeo, sufixul.

Eu pot lua legătura cu tot mapamondul, dar cu mici impedimente, cum ar fi diferenţele de fus orar, propagarea undelor care este condiţionată de factorii atmosferici, dar dacă eşti un bun „vânător de DX-uri” şi îţi place să stai noaptea, este o plăcere. Legăturile se validează de-obicei prin QSL carduri care sunt nişte cărţi poştale în format A5 cu diverse poze ale radioamatorilor care pe o parte conţin locaţia lor, o fotografie de a lor, fie cu familia sau cu animalul de companie sau cu maşina preferată, iar pe verso un tabel unde se consemnează legătura cu data, ora, frecvenţa, modul de lucru şi controlul primit, adică cum ai fost auzit, mai bine, mai slab. QSL cardul este unica modalitate de a putea confirma o legătură. Prin el poţi demonstra cuiva că ai luat legătura cu un radioamator dintr-o „X” sau „Y” ţară. Până în prezent „am lucrat” în Australia, America de Nord, America de Sud, Insulele Falkland, Chile, Venezuela, Japonia, India, Madagascar, Arabia Saudită, Iordania, Europa şi sper cât de curând să reuşesc să iau legătura şi cu Fidji. „A lucra” înseamnă  prezentarea tipului de staţie, a tipului de antenă, temperatura, timpul probabil etc. Niciunde nu scrie că dacă eu îl aud pe groenlandez, trebuie şi el să mă audă, dar dacă se întâmplă să mă audă îi dau condiţiile de lucru şi cam atât, dar nu mă opreşte nimeni să vorbesc şi alte lucruri, cum ar fi de exemplu meniul pregătit de soţie acasă. Nu ai voie să translatezi muzică sau ştiri şi să laşi alte persoane neautorizate la staţie, dar în rest poţi spune cam orice. Limba de conversaţie poate fi germana, maghiara, araba, franceza, italiana, spaniola, pe cea care o stăpâneşti în aceea vorbeşti, dar engleza este de circulaţie internaţională şi de bază.

Emeric Andrei Kui a mărturisit că, de-a lungul timpului legăturile deosebite pe care le-a avut pe calea undelor au fost mai ales în preajma sărbătorilor sau a unor evenimente speciale de pe mapamond, cum ar fi etapele de Formula 1, Champions League cu fotbalul sau Jocurile Olimpice din China, dar şi de Crăciun din Finlanda de la Santa Clauss, An Nou sau Paşti. Un indicativ deosebit a fost şi Delta Romeo Six Zero Papst, dedicat Papei Benedict, care s-a activat din locaţia în care s-a născut fostul suveran Pontif.

Pentru a putea practica radioamatorismul este foarte important să ai timp, să fi acasă pentru că legăturile se pot face dimineaţa la prima oră, la prânz sau seara. Zilnic petrec 2-3 ore pe staţie, iar sâmbăta şi duminica mai intru pe cluster care este un site unde majoritatea radioamatorilor îşi declină identitatea şi indicativul şi dacă vrei să lucrezi te duci în banda indicată şi vorbeşti cu ei.

Pentru a-şi putea execita hobby-ul aşa cum trebuie, un radioamator trebuie să aibă în primul rând înţelegerea familiei, un spaţiu al său şi pe urmă aparatura care constă în: transceivere (n.r. emiţător-receptor), staţie de emisie-recepţie, filtre de antenă, comutatoare de antenă, surse şi antena propriu-zisă.

Eu momentan am nişte dipoli, un Long Wire, o antenă verticală pentru benzile superioare: 14, 21, 28 MHz, o verticală pentru banda de VHF 144-145 şi o a treia verticală pentru UHF, montate pe bloc pentru că spaţiul nu îmi permite mai mult.

După mai multe încercări de a intra în legătură cu câţiva radioamatori din lume, precum Germania şi Arabia Saudită, eşuate însă, şi pentru că Emeric Andrei Kui are experienţă şi poate întâlni pe calea undelor şi până la 150 de radioamatori pe zi din diferite locuri ale globului, acesta a reuşit să stabilească o conversaţie completă cu un coleg din Lugoj, cu indicativul YO2 Mike Lima Juliet, Dodo, pe repetorul din Semenic, convorbire integrală care se va putea asculta în emisiunea „Oameni şi Locuri” de sâmbătă, 19 februarie de la ora 15:15.

Emeric Andrei Kui nu se teme că radioamatorismul ar putea să dispară cândva, cu toate că intenţiile sale de a „racola” tineri în rândul veteranilor nu au prea avut succes.

În Reşiţa mai sunt câţiva radioamatori în afară de mine, este vorba de: YO2BBT – Tănăsescu Stelian, YO2DFA – Orza Ovidiu, YO2LDK – Puiu Alexandru, YO2LYN – Szabo Ştefan, YO2LWS – Szkarba Ion, YO2LXE – Barbu Octavian, YO2MKK – Tina Trifu, YO2GZ – Hollschwandner Gunter, YO2LOV – Stancu Ion, YO2DHN – Pană Gheorghe, YO2LGX – Gaşpar Cristian, YO2LYL – Truţulescu Mihaela, YO2XYL – Bariţ Maria, YO2LSY – Szarba Ioan, YO2LZN – Florariu Ovidiu, YO2MLN – Negru Liviu şi doi colegi mai tineri: YO2GAR – Reuca Alexandru şi YO2DUT – Duţa Daniel.

Sunt zile în care ne întâlnim, facem o mică şedinţă, mai discutăm una alta, cu toate că mai nou „afacerile” gen radioclub se fac pe internet pentru că e mai rapid acolo şi te auzi mult mai bine, însă pentru mine radioamatorismul este şi va rămâne o relaxare totală, mă rupe de cotidian, de zgomotul din oraş, de diferitele emisiuni de la televizor, mă destinde, exact ca pe unii pescuitul, vânătoarea, drumeţia sau plimbatul animalului de companie.

Întreaga poveste a pasionaţilor de radioamatorism şi a navigărilor acestora pe undele radio o puteţi afla sâmbătă, 19 februarie, în emisiunea „Oameni şi Locuri”, pe 105.6 FM, de la 15:15 în „Interferenţe pe frecvenţe”, program realizat şi coordonat de Oana Nicolae.

Sursa video: Radio Romania Resita