Urmărind cu interes amintirile reşiţenilor, atent selectate de fondatorul şi coordonatorul Muzeului Cineastului Amator din oraş, Andrei Bălbărău, menite să reînvie pentru cunoştinţele noastre vremuri demult uitate din Reşiţa de altădată.

Astăzi depănăm amintiri cu folos despre istoria urbei de pe Bârzava şi a oamenilor săi, repere ce trebuie să fie cunoscute şi de noi cei de acum, pe care interlocutorul nostru, însuşi Andrei Bălbărău, alături de câţiva parteneri, a încercat să le implementeze deja pe raza municipiului în cadrul unui proiect virtual urban, a cărui poveste o puteţi afla aici:

În oraş am amplasat 6 panouri cu fotografii din istoria muzeului şi informaţii despre ele în cadrul unui proiect implementat de Asociaţia „Make Better” din Bucureşti, proiect finanţat prin AFCN, care parţial s-a desfăşurat anul trecut şi a implicat realizarea site-ului „Muzeul Virtual Reşiţa 250”, realizarea unor tururi ghidate ce au avut loc în toamna anului trecut şi-acum aceste panouri, amplasate în oraş, la care se vor mai adăuga alte 10 panouri din cadrul unui alt proiect, realizat prin granturile Reşiţa 250 oferite de primăria oraşului, care vor conţine de această dată mai multe fotografii. Panourile vor fi amplasate în locaţia în care a fost realizată fotografia sau în proximitatea acesteia. În total vom avea 16 panouri cu informaţii pe care o să mă gândesc în perioada următoare să le pun poate pe google maps pentru a putea fi văzute de vizitatori şi cred că prin aceste panouri oferim o nouă modalitate de descoperire şi de aflare a unor lucruri inedite despre oraş, de a fi vizitat şi de a ne promova astfel urbea. Acestea au fost primele acţiuni de anul acesta, dar care vor continua.

Spre exemplu sunt panouri care arată dezvoltarea Centrului Civic şi cunoaştem că această locaţie a avut parte de o schimbare amplă, există şi un panou în zona Universalul Vechi, unde şi aici a avut loc o schimbare majoră după 1971 cu demolarea clădirilor pentru construirea laminorului degrosisor, deci avem şi fotografii care arată clădiri care mai există şi acum, aşa că putem face o comparaţie trecut-prezent şi mai sunt şi câteva fotografii care surprind evenimente; o paradă a pionierilor sau alte manifestări cu caracter social. Am încercat să avem şi evenimente culturale, sociale, arhitecturale ca să putem vedea evoluţia oraşului.

Tot în cadrul proiectului au fost şi tururile virtuale din toamnă; au fost organizate două tipuri de tururi, unul s-a axat mai mult pe informaţii, iar ulterior împreună cu Fundaţia Comunitară Banatul Montan, tot prin granturile Reşiţa 250 a avut loc un al doilea tur axat doar pe fotografii. Am ales 12 imagini care le-am aranjat într-un calendar 2022 plecând de la Bazinul de înot de la 7 noiembrie şi până la Casa de Cultură a Sindicatelor; ne-am oprit în 12 locaţii şi am prezentat câte o fotografie fiind astfel un alt mod de a descoperi, de a vedea şi de a rămâne şi cu un calendar la final.

Aş mai aminti şi de un proiect în care implicarea Muzeului Cineastului Amator a fost mai redusă, este vorba de „Explorare urbană”, gândit de o persoană din Alba Iulia cu care colaborăm; proiectul a implicat realizarea unui set de vederi cu diferite obiective sau clădiri, detalii din oraş, iar cei interesaţi au putut merge să descopere aceste locaţii, au avut şi o mică hartă, le puteau posta pe instagram, existau nişte tag-uri speciale dedicate acestui proiect #resita250explorareurbana. Ele vor rămâne pe instagram şi dacă cineva caută despre Reşiţa poate afla şi prin aceată modalitate informaţii despre oraşul de foc. Cei care au participat şi găseau minim 15 locaţii pe care ulterior le postau puteau câştiga un tricou în ediţie limitată cu Reşiţa.

De-a lungul timpului au fost proiecte la care noi am fost iniţiatori, apoi la care am fost parteneri şi toate acestea adunate, deşi sunt lucruri mici, nu sunt deloc neînsemnate şi contribuie la dezvoltarea turistică a oraşului, fiind proiecte importante, fiecare în parte, care luate însă în ansamblu se adaugă la toate celelalate lucruri care se realizează în Reşiţa pentru promovarea turismului urban. Iar această parte de a descoperi oraşul o facem în primul rând pentru reşiţenii actuali, dar privim şi ceva mai departe spre 2023 când Timişoara va deveni capitală culturală europeană, atunci când vom putea atrage turiştii spre Reşiţa. Părerea mea este că în Timişoara te duci, o vezi şi într-o zi, maximum două ai vizitat-o toată. Din Reşiţa însă ai alte obiective de vizitat şi Reşiţa poate fi poarta de plecare către celelalte locaţii, cum ar fi către Anina, Semenic, Gărâna şi aşa mai departe. Deci îi putem atrage la Reşiţa, să-i obligăm să stea o noapte, chiar două în oraş pentru că sunt atâtea lucruri de văzut şi de vizitat şi apoi să aibă cumva posibilitatea să plece mai departe în judeţ. În opinia mea trebuie o acţiune prin care să ne pregătim pentru 2023 să avem ce să le oferim. De exemplu când ajung la aeroport în Timişoara să găsească un pliant în care să vadă că la o sută şi ceva de kilometri de Timişoara este Reşiţa, centru industrial istoric cu punct de plecare spre alte locaţii şi în acest mod să căutăm să îi atragem la noi.

Arhitectura urbană a oraşului este un alt domeniu în jurul căruia se pot ţese discuţii. Putem pleca dintr-un capăt al oraşului într-altul şi pot fi observate diferitele perioade, fazele de realizare, schimbările care au avut loc fiind astfel şi asta o nouă modalitate de vizitare. Putem atrage arhitecţii la Reşiţa să vină să vadă, să descopere, să îşi facă un proiect de diplomă având ca temă oraşul nostru. Avem zona de Govândari în care clădirile sunt făcute în perioada comunistă, se poate astfel vedea arhitectura de atunci şi chiar dacă unii le detestă, ar trebui să punem într-o lumină pozitivă şi lucrurile care nu ne plac şi să obţinem ceva bun din nimic. Mulţi reşiţeani şi nu numai au reacţii mai dure dacă postăm imagini cu paradele de 23 August sau de 1 Mai, motivul nu este pentru a aduce omagii perioadelor de glorie ci pentru oamenii care apar în acele imagini, poate tatăl cuiva sau mama cuiva, copiii de atunci, adulţii de astăzi, posibilitatea de a se regăsi, practic o parte reală din trecutul oraşului.

Nu putem merge pe o prezentare selectivă a istoriei, adică doar cea care ne place şi pe care o considerăm noi deosebită şi restul, totul ce nu ne place să băgăm sub preş şi gata. Deci, vrem nu vrem trebuie să prezentăm toate aspectele din istoria Reşiţei şi să găsim o modalitate de a le prezenta, promova şi face interesante. Toate aceste proiecte mici, pe ansamblu au o importanţă însemnată şi contribuie la dezvoltarea Reşiţei, aşa cum micromuzeele din urbe, care nu sunt de stat, fiind mai de nişă, însă unice în România, singurele locaţii, cum ar fi spre exemplu Muzeul Cineastului Amator sau Muzeul Jocurilor Video, găzduite de Centrul universitar „Babes-Bolyai”, în care ai prilejul să vezi istoria jocurilor video, o colecţie care vorbeşte despre cineamatorism atât la nivel local, cât şi naţional şi ne bucurăm să avem poate cea mai mare colecţie de filme de amatori şi materiale de fotografie din România, care poate fi văzută public, dar şi orice mică iniţiativă de micromuzeu ce poate apărea la Reşiţa poate fi o contribuţie la dezvoltarea oraşului. Aş da exemplu Oraviţa care are vreo 7 puncte expoziţionale muzeale şi lumea merge să le viziteze şi cred că asta este una din direcţiile pe partea turistică pe care ar trebui să ne axăm: micromuzee, puncte în care vi, descoperi ceva, mergi la următorul punct şi observi că nu ai timp într-o zi să vezi toate aceste expoziţii. Aş vrea să cred că la Reşiţa va începe un nou vad  în ceea ce priveşte partea aceasta de muzee de a dezvolta astfel oraşul, partea turistică a sa şi sper să îmi pot aduce contribuţia la cât mai multe astfel de entităţi.

O contribuţie reală în dezvoltarea turismului urban şi-l pot aduce şi „fuşăraiele” de Reşiţa. Prima expoziţie din România, dedicată obiectelor făcute în uzină, fuşăraie cum se numesc în zona Banatului, cu o poveste interesantă fiecare, a fost organizată de Muzeul Cineastului Amator. Bineînţeles că am văzut şi discuţii că au fost realizare ilegal, că vai că o fi şi că o păţi. Părerea mea este că ele ne reprezintă şi o fac foarte bine pentru că sunt adevărate opere de artă. Întreaga idee a debutat în 2020 în pregătire pentru 2021, iar de Noapte Muzeelor care a avut loc în toamnă, din cauza pandemiei, am realizat-o în primă ediţie online împreună cu Centrul UBB Reşiţa, Forumul Democratic al Germanilor din Caraş-Severin şi domnul Iulian Georgevici, urmând ca anul trecut o parte din ele să fie expuse live. Şi având această colecţie, ne-am gândit că poate reuşim să facem şi o expoziţie permanentă, o locaţie în care să poată fi văzute gratuit. Şi printr-un alt proiect realizat împreună cu Fundaţia comunitară Banatul Montan prin granturile Reşiţa 250, am discutat să achiziţionăm nişte vitrine şi am pornit o nouă campanie de donaţii. Mulţumim reşiţenilor care s-au alăturat campaniei care au donat obiecte sau au împrumutat pentru a fi expuse. Cu cât am avut mai multe obiecte colectate am expus mai puţine din colecţia muzeului, pentru că ne bucurăm că reşiţenii sunt activi şi participă şi astfel se dezvoltă comunitatea.

În decembrie 2021 am reuşit să deschidem expoziţia care se poate vedea zilnic la Centrul Universitar UBB Reşiţa şi pe care sperăm să o dezvoltăm mai departe pentru că obiecte cu siguranţă mai sunt. O astfel de expoziţie ne leagă şi de alte centre industriale pentru că evident nu doar la Reşiţa au fost făcute obiecte în uzină, noi le spunem fuşăraie, cine ştie în altă parte cum se numesc şi putem aşa să dezvoltăm o poveste frumoasă de a ne conecta cu alte zone şi să lansăm ideea că poate există şi alte persoane care au şi astfel am putea interfera pe această temă cu dumnealor. Chiar recomand celor care ascultă emisiunea şi vor să contribuie sau să viziteze muzeul, ne pot contacta pe facebook sau ne pot suna la numărul de telefon afişat acolo. Suntem deschişi şi spre cei care vor să doneze, să ne ajute la extinderea patrimoniului de obiecte din muzeu cu care ne mândrim, fiind realizări ale industriei noastre reşiţene.

Eu zic că am mai avea multe de povestit, momentan suntem în faza de vârf a iceberg-ului, povestim despre partea de suprafaţă, ceea ce vedem, ceea ce cunoaştem şi va trebui să mergem cândva şi în profunzime pentru a spune povestea Reşiţei, de a descoperi strat după strat ce s-a întâmplat în Valea Bârzavei, de a deveni poate primul oraş muzeu din România. Avem capacitatea, oricând se poate continua pe acest drum că de pornit s-a pornit deja.

Revin cu recomandarea să nu spun rugămintea, la persoane care vor să contribuie cu, eu ştiu, machete, obiecte, am început şi pe ideea de cineamatorism, am întâlnit persoane care chiar aveau lucruri vechi care doreau să le arunce pentru că nu mai aveau ce face cu ele, cum este de pildă o uniformă şcolară din-nainte de 89. Le-am primit, le-am pus în arhivă şi sperăm ca pe viitor să le expunem. Şi la fel unităţile de învăţământ când au o renovare sau îşi mută sediul şi fac curăţenie, cu mare drag ne pot contacta, putem să mergem, să ne uităm, să vedem sau putem face recomandări pentru că nu trebuie neaparat să ajungă la noi. Dacă ei pot amenaja în cadrul unităţii de învăţământ un mic colţişor cu istoria şcolii, a liceului, cu fotografii, cu materiale, cu mare drag îi ajutăm. Şi tot pe această cale transmit reşiţenilor care au fotografii sau filme sau negative fotografice, le pot scana gratuit la Muzeul Cineastului Amator.

Andrei Bălbărău

     

Aceste emisiuni îşi propun să retrezească interesul reşiţenilor pentru artă, cultură, implicare, participare, dăruire, acte care promovează oraşul şi zona aceasta a Banatului de Munte, binecuvântată de Dumnezeu, marcată vizibil de repere istorice la tot pasul.                       

Întreaga poveste a „amintirilor cu folos” o puteţi afla sâmbătă, 14 mai în emisiunea “Oameni şi Locuri”, doar aici pe 105.6 FM, de la 15:15!