Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului (Themesko Dives vash o Poraimosko Astaripen pe Godyate în romani ) este un eveniment național ținut pe 9 octombrie în România, dedicat comemorării victimelor Holocaustului și, în special, rolului României în acest episod al istoriei.
În această zi, diverse ceremonii au loc în toată țara, pentru a comemora evreii și romii care au murit în Holocaust. Data de 9 octombrie a fost aleasă deoarece în această zi, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria! Prima Zi Națională de Comemorare a Holocaustului a fost ținută în 2004. Holocaust: holos, „complet” și kaustos, „ars”este un termen utilizat pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia.
O definiție mai largă a Holocaustului cuprinde și victimele care nu erau evrei, cum ar fi romii, polonezii, alte grupuri etnice slave, și pacienți ai Action T4 uciși deoarece erau bolnavi mintal sau aveau handicap fizic. Între anii 1941 și 1945, evreii au fost uciși sistematic într-un genocid, parte a unui eveniment mai mare care a cuprins persecuția și uciderea altor popoare europene. Sub coordonarea SS, cu îndrumări din partea conducerii Partidului Nazist, toate ramurile birocrației de stat a Germaniei au fost implicate în logistica și în punerea în aplicare a acestei crime în masă. Uciderile au fost comise în toată Europa ocupată de germani, precum și în Germania Nazistă propriu-zisă și în teritoriile controlate de aliații acesteia. Circa 42.500 de centre de detenție au fost utilizate la concentrarea victimelorîn scopul comiterii de încălcări flagrante ale drepturilor omului. Per total în acele vremuri tulburi, peste 200.000 de oameni se estimează că au comis crime asociate Holocaustului. Termenul german oficial pentru exterminarea evreilor în perioada nazistă era Endlösung der Judenfrage –„Soluția finală a problemei evreiești”.
În germană, ca și în alte limbi, printre care engleza, termenul soluția finală este folosit ca alternativă la cel de holocaust. „Dacă grecii au inventat tragedia, romanii epistola şi Renaşterea sonetul, generaţia noastră a inventat o nouă literatură, acea a mărturiei. Toţi am fost martori şi toţi simţim că va trebui să stăm ca mărturie pentru viitor. Şi aceasta a devenit o obsesie, singura şi cea mai puternică obsesie care a marcat toate vieţile, toate visele, toată munca acestor oameni. Chiar şi cu un minut înainte să moară au crezut că asta trebuie să facă”. Într-o lume care, de la Cain și Abel, “pionierii” inconștienți ai primei crime din umanitate, a rămas refractară față de Unanimitatea Binelui, să ne reamintim de cei căzuţi victime genocidului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial. 6 milioane de evrei au fost ucişi de către regimul nazist, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În prezent, şapte state comemorează Holocaustul: Austria, Germania, Marea Britanie, Israelul, Italia, România şi Statele Unite. Adică 3,6 % din totalul membrilor ONU. Rusia, succesor legal al fostei URSS şi membru permanent al Consiliului de Securitate, nu comemorează eveniemntul.
În memoria victimelor Holocaustului trebuie să ne amintim mereu că opusul iubirii nu este ura, opusul speranţei nu este disperarea, opusul sănătăţii spirituale şi al raţiunii umane sănătoase nu este nebunia, şi opusul amintirii nu se cheamă uitare, ci, de fiecare dată, nu este altceva decât indiferenţă. Când cineva nu e în stare să simtă şi să-şi manifeste recunoştinţa, atunci ceva lipseşte din umanitatea sa. Un om poate fi aproape definit prin atitudinea sa faţă de recunoştinţă
