Motto:” Dacă îţi înjuri ţara de dimineaţă până seara e ca şi când te-ai înjura în oglindă!” Oana Pellea

Teatrul e stăpânul fără margini peste marginile multe…și un astfel de –stăpân –al inimilor noastre este cea care duce povestea mai departe a Domnicăi și a lui  Amza Pellea, născută într-o zi de 29 ianuarie,Oana Pellea.

”Viaţa este pe zile şi fiecare zi are o poveste!”

Absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca, actualul UNATC, promoția 1984, la clasa prof. Sanda Manu, Oana Pellea este un reper moral al tuturor celor care i-au citit cărțile, i-au văzut filmele sau au aplaudat-o la scenă deschisă.

“Oriunde am merge în lumea asta mare purtăm pe tălpile sufletului nostru pământ românesc. Pe fruntea noastră e scris „român”. Nu credeţi că trebuie să facem ceva ca să devenim mândri de acest nume?”mărturisește artista.

E greu să îndrăznești să îi mulțumești, este ca o scrisoare de dragoste pe care Dumnezeu a scris-o unui popor rămas orfan de Voievodul Teatrului Românesc, Amza Pellea,este o bucurie a spiritului și o oază a frumosului românesc care clipește adânc ca un murmur ce străbate granițele vremurilor.

Doamna Oana Pellea este ADN-ul din epiderma românească, lacrima pe cuțitul vremurilor ce sfârtecă agonia blazării cu puterea de-a duce generaților ce vor veni țara pe care am luat-o cu împrumut de la ele.

“Acolo sus, pe scenă, uiți de tine.
Te pierzi pentru două ore în viața altcuiva. Și ce bine e. Pentru două ore uiți – te uiți pe tine, problemele tale, iubirile tale, urâțeniile tale.
Ce binecuvântare și ce privilegiu! ”,mărturisește Oana Pellea.

În viață ne-ar fi mult mai greu tuturor fără teatru și Apostolii lui, fără puterea de-a le mulțumi, fiindcă atunci când rădăcinile sunt puternice , nici nu mai contează din ce parte bate vântul.

„Te-ai întrupat din stele, din pulbere, din vânt, din gândurile mele, din apă, din pământ şi din iubirea noastră clocotitoare, vie… Ai înflorit, albastră, gingaşă bucurie. Aluneci ca o rază de soare jucăuş, eşti apa dintr-o rază, eşti pumnul meu, căuş, din care, însetat, sorb viaţa-adevărată şi bucurie multă, şi lacrimă curată (…) Prin tine devin veşnic şi capăt sens şi ţel, prin tine sunt puternic, sunt piatră, sunt oţel şi, datorită ţie, fetiţa mea cea mică, de-acuma lui tăticu’ de moarte nu-i e frică!” , scria Voievodul Teatrului Românesc,Amza Pellea, la nașterea domniței sale.

Astăzi, cu prețuire, reverența noastră  se cuvine Oanei Pellea:

La mulți ani, Doamna Oana Pellea. Mulțumim dumneavoastră!

Epilog:”Nimic din ce se întâmplă nu e întâmplător și am certitudinea că tot ce ni se întâmplă este spre cunoașterea noastră și, în final, spre binele nostru.”Oana Pellea

Anca Bica Bălălău