Cum poți păcăli legea antifumat? Patru trucuri perfect legale descoperite de un jurnalist

Jurnalistul Mihai Ursu a postat pe blog-ul său patru metode legale prin care poți evita legea antifumat. Măsurile sunt legale și sunt trucuri prin care poți evita legea. Aceste măsuri sunt populare și în Marea Britanie unde există cele mai stricte reguli împotriva fumatului.

Articol editat de Mirabela Afronie, 3 februarie 2016, 14:31

1. Members only. Cu alte cuvinte, patroane, bodega ta nu va mai fi un loc cu acces public, ci un club privat. Ne faci cartele de membru, semnăm o adeziune în care luăm la cunoștință că în interiorul clubului se fumează în draci, cotizăm cu o taxă simbolică lunară la fosta ta cîrciumă, acum transformată în asociație obștească exclusivistă, la intrare un agent de pază se va asigura că nu intră minori și cam aia e. Staff-ul va fi recrutat numai dintre fumători care dau cu subsemnatul că știu în ce se bagă, iar acceptarea de noi membri se va face numai pe bază de invitație. Asiguri în interior mijloacele tehnice pentru aerisire de calitate și pentru securitate anti-incendiu, după care să pornească petrecerea! Ce facem noi înăuntru e fix treaba noastră, iar ne-membrii o să lingă clanțele ușii de la intrare, indiferent că-s fumători sau ba. Cu această ocazie, ți-ai fidelizat un grup de clienți care o să aprecieze că ți-ai dat interesul pentru ei.

2. Lock-in. E o practică la care am participat cu mare bucurie în Marea Britanie, acolo unde legile antifumat pot lua premiul întîi cu coroniță la capitolul fascism. Însă, chiar și acolo, unii patroni de pub trag zăvorul pe ușă după o anumită oră, moment în care intră în vigoare așa-numitul „lock-in”. Bodega nu mai e loc public din acea clipă, e spațiu privat. Cine e înăuntru e liber să plece oricînd dorește, dar de intrat nu mai intră nimeni. Fumăm sau facem orgii acolo? Nu vă privește, stimabililor. Locul public s-a transformat în bîrlog exclusiv destinat celor aflați în interior, deci nu mai intră sub incidența legii antifumat. Atîta vreme cît nu e comisă vreo infracțiune în interior, autoritățile nu au de ce să-și bage nasul. Ciao, pa-pa!

3. Biserică. Doar nu de proști s-au înregistrat rastafarienii ca religie al cărei pilon central este consumul de iarbă, iar asta pe vremea cînd occidentalii încă erau bătuți în cap și îi băgau la pușcărie pe toți nefericiții prinși cu un gram la ei. Dacă asta îți cere dreapta credință, și anume să fumezi, statul nu are dreptul să se pună între tine și mîntuirea sufletului. Au existat precedente în care credincioșii rasta au fost declarați nevinovați, iar instanțele le-au consfințit dreptul de a consuma planta lăsată de Preamilostivul să crească. E drept că, într-unele jurisdicții, rastafarienii au avut probleme cu legea, dar, în cazul iubitorilor de tutun, produsul pe care noi îl consumăm se vinde legal. Nu ca iarba. Și nu contează că dogmele noastre ar putea să ne pună viața în pericol, credința e mai presus! Așa cum, de exemplu, în Biserica Ortodoxă e puternic recomandată o altă practică neigienică și cu ridicat potențial patogen, adică pupatul în serie de resturi omenești aflate în putrefacție. Ergo, putem constitui un nou cult religios, în care fumatul periodic să fie obligatoriu pentru intrarea în contact cu Atotputernicul. Pot adera numai persoane majore, iar regulile de acces pot fi similare celor de la punctul 1. Să începem liturghia…

4. Science! Adică transformi bodega în Centru pentru studierea fumatului, așa cum a existat cel puțin un precedent în UK. Patroana care a avut tupeul să le-o dea pe partea științifică fasciștilor de la ea din țară și-a dublat clientela instantaneu, iar autoritățile locale, în bigotismul lor, au cheltuit milioane de lire ca să îi închidă prăvălia. Dar la noi nu-și permite nimeni să arunce atîtea parale într-o bătălie, mai ales dacă e dusă pe o mie de fronturi simultan. Nu atunci cînd e nevoie de investiții în infrastructură și în spitale.