Ziua Justiţiei Penale Internaţionale, marcată astăzi!

În fiecare an la 17 iulie este marcată în întreaga lume Ziua Justiţiei Penale Internaţionale. Această zi a fost stabilită prin Declaraţia de la Kampala, adoptată cu prilejul primei Conferinţe de Revizuire a Statutului de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, şi marchează aniversarea datei de 17 iulie 1998, moment istoric la care comunitatea internaţională a adoptat Statutul de la Roma.
Adoptarea Statutului, tratatul fondator al Curţii Penale Internaţionale, a reprezentat un pas decisiv în lupta împotriva impunităţii pentru crime deosebit de grave, care pot ameninţa pacea şi securitatea globală, precum genocidul, crimele de război, crimele împotriva umanităţii şi crima de agresiune. În perioada 31 mai – 11 iunie 2010, au avut loc lucrările Conferinţei de Revizuire a Statutului de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, la Kampala (Uganda).
Agenda conferinţei a avut ca teme majore exerciţiul de evaluare a justiţiei penale internaţionale şi propunerile de amendare a Statutului.
Primele două zile au fost dedicate unui segment la nivel înalt, la care au participat secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, fostul secretar general Kofi Annan, preşedinţii Ugandei şi Tanzaniei. Obiectivul acestui segment a fost reafirmarea sprijinului Statelor Părţi faţă de activitatea CPI şi a angajamentelor acestora faţă de necesitatea promovării universalităţii Statutului de la Roma şi luptei împotriva impunităţii. Statele Părţi, precum şi UE, au depus 112 angajamente, menite să contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv. La finalul segmentului la nivel înalt, a fost adoptată Declaraţia de la Kampala. Statele Părţi au decis, de asemenea, ca 17 iulie (ziua adoptării Statutului de la Roma) să fie sărbătorită ca Ziua Justiţiei Penale Internaţionale.
Segmentul dedicat exerciţiului de evaluare a justiţiei penale internaţionale a fost structurat pe patru teme: Impactul Statutului de la Roma asupra comunităţilor afectate şi victimelor, Legătura dintre Pace şi Justiţie, Complementaritatea, Cooperarea cu CPI. Ca rezultat al discuţiilor, au fost adoptate două rezoluţii (privind complementaritatea şi impactul Statutului asupra victimelor şi comunităţilor afectate) şi o declaraţie privind cooperarea.
Propunerile de amendare a Statutului de la Roma al CPI s-au referit la: crima de agresiune, art. 124, propunerea Belgiei referitoare la incriminarea utilizării armelor chimice şi biologice în conflictele armate cu caracter non-internaţional şi propunerea Norvegiei privind executarea sentinţelor.
Astfel, Conferinţa a adoptat o rezoluţie prin care s-a decis menţinerea art. 124 în Statut şi revizuirea prevederilor acestuia la cea de a paisprezecea sesiune a Adunării Statelor Părţi.
Propunerea Belgiei s-a referit la completarea prevederilor privind incriminarea utilizării armelor chimice şi biologice şi a gloanţelor care se aplatizează în conflictele armate cu caracter non-internaţional, prin amendarea art. 8 din Statut. Au fost de asemenea propuse elementele crimei, similare celor ale crimelor de război în cazul conflictelor armate internaţionale. Amendamentul (coautorat şi de România) a fost adoptat prin consens.
Dezbaterile privind crima de agresiune au fost cele mai dinamice. Dacă în privinţa definiţiei crimei de agresiune, bazată pe Rezoluţia Adunării Generale a ONU 3314/1974, fusese agreată o soluţie de compromis, condiţiile privind exercitarea jurisdicţiei, în special în ceea ce priveşte determinarea organismelor care să stabilească existenţa actului de agresiune (actul statal), respectiv dacă CPI poate să acţioneze în lipsa deciziei Consiliului de Securitate privind existenţa unui act de agresiune, precum şi necesitatea acceptării de către statul presupus agresor a jurisdicţiei Curţii asupra crimei de agresiune au fost elementele cele mai disputate, conturându-se clar două grupuri de state: statele care susţineau rolul exclusiv al Consiliului de Securitate şi cele care, deşi acordau prioritate Consiliului, nu agreau şi exclusivitatea rolului său în determinarea actului de agresiune.
Soluţia adoptată în final de către Conferinţă prevede ca o situaţie în care pare a fi fost comis un act de agresiune să fie înaintată Curţii de către Consiliul de Securitate, în baza Capitolului VII din Carta ONU, indiferent dacă sunt implicate State Părţi sau nu. Procurorul poate însă, în absenţa unei astfel de determinări, să iniţieze o anchetă, proprio motu sau la cererea unui Stat Parte, cu autorizaţia prealabilă a Diviziei de Primă Instanţă a Curţii. Un prim element de compromis este posibilitatea acordată Statelor Părţi de a nu accepta jurisdicţia Curţii cu privire la crima de agresiune, printr-o declaraţie depusă la Grefa CPI. De asemenea, se prevede faptul că jurisdicţia Curţii în ceea ce priveşte crima de agresiune poate fi exercitată numai după 1 ianuarie 2017, în urma adoptării unei decizii de către Statele Părţi cu aceeaşi majoritate necesară pentru adoptarea unui amendament.
Totodată, Ziua Justiţiei Penale Internaţionale, sărbătorită pentru prima oară în anul 2011, reprezintă cea mai potrivită ocazie pentru a marca întărirea angajamentului comunităţii internaţionale pentru sprijinirea activităţii CPI, activitate menită să răspundă unui imperativ al zilelor noastre şi să contribuie la dezvoltarea dreptului internaţional penal.
Curtea Penală Internaţională reprezintă singura instanţă penală internaţională permanentă care are jurisdicţie universală, reunind, până în prezent, 116 State Părţi. România a semnat Statutul de la Roma la 7 iulie 1999 şi l-a ratificat prin Legea nr.111/2002. Instrumentul de ratificare a fost depus în luna aprilie 2002, dată de la care România se numără astfel printre Statele Părţi. Depunerea instrumentului de ratificare de către România a contribuit la intrarea în vigoare a Statutului CPI, la 1 iulie 2002.
Curtea a început să funcţioneze în anul 2002 şi, în prezent, activitatea acesteia vizează investigarea unor fapte care pot fi încadrate în jurisdicţia sa materială, limitată la genocid, crime împotriva umanităţii, crime de război şi, din 2017, cum aminteam, la crima de agresiune (sub condiţia adoptării unei decizii în acest sens de Statele Părţi la Statut) şi care au fost înaintate spre soluţionare fie de către Statele Părţi pe teritoriul cărora au fost comise, fie de Consiliul de Securitate al ONU.

Articol editat de Mirabela Afronie, 17 iulie 2014, 12:30

Sursa: rador.ro