Lumea caută cu disperare după cărbune
Până anul trecut, activitatea redusă din micul port Mtwara din Tanzania avea legătură cu exporturile de nuci caju, acum însă acest port cunoaşte o activitate febrilă care are legătură cu multitudinea de nave care încarcă cărbune, după ce invadarea Ucrainei de către Rusia a declanşat o goană mondială după cărbune, transmite Reuters, potrivit Agerpres.
Articol editat de Gerhard Chwoika, 20 septembrie 2022, 19:16
În mod tradiţional, Tanzania exporta cărbune doar spre ţările vecine din estul Africii, exporturile mai îndepărtate fiind excluse pentru că ar fi fost nevoie de camioane care să transporte cărbunele peste 600 de kilometri de la minele din sud-vestul ţării până în portul Mtwara de la Oceanul Indian.
Însă criza energetică din Europa a schimbat situaţia. Preţurile la cărbunele utilizat de termocentrale pentru a produce electricitate au atins valori record, pe măsură ce multe state europene au pierdut accesul la livrările de gaze naturale şi cărbune din partea principalului lor furnizor, Rusia.
Acum, cumpărătorii din Europa şi din alte părţi sunt dispuşi să plătească sume mari în dolari pentru a cumpăra cărbune din locuri îndepărtate precum Tanzania, Botswana şi posibil chiar şi Madagascar. Această revenire a cererii pentru cărbune contravine cu planurile climatice destinate tranziţiei dinspre cel mai poluant combustibil fosil.
„După debutul războiului, jucătorii europeni sunt dispuşi să meargă oriunde este cărbune. Ei se oferă să plătească preţuri foarte bune”, spune Rizwan Ahmed, director de operaţiuni la compania minieră Bluesky Minings din Tanzania.
Traderul de materii prime Cargill a înregistrat o creştere semnificativă a livrărilor de cărbune spre Europa în ultimele luni, a declarat preşedintele diviziei de transport oceanic de la Cargill, Jan Dieleman. Potrivit acestuia, în perioada iunie-august 2022, Cargill a transportat nouă milioane de tone la nivel global, comparativ cu şapte milioane de tone în perioada similară a anului trecut.
„Europa concurează cu alţi cumpărători şi alternativa, care este gazul natural, este mai scumpă. Europa ar trebui să poată să îşi asigure cărbunele şi vom vedea livrări în Europa dinspre Columbia, Africa de Sud şi chiar şi de mai departe„, a apreciat Jan Dieleman.
Chiar dacă fereastra de oportunitate ar putea fi una de scurtă durată, având în vedere că situaţia geopolitică ar putea să se schimbe, unele ţări cu resurse carbonifere consideră că marjele de profit sunt mult prea bune pentru a le rata.
Tanzania se aşteaptă ca exporturile sale de cărbune să se dubleze în acest an, până la 696.773 de tone, în timp ce producţia ar urma să se majoreze cu 50% până la 1,364 milioane de tone, potrivit comisiei miniere. Veniturile considerabile din taxe generate de explozia exporturilor de cărbune ar putea determina Guvernul tanzanian să construiască o cale ferată care va face legătura între regiunea carboniferă Ruvuma şi portul Mtwara, a declarat Yahya Semamba, secretarul comisiei miniere.
Companiile care se ocupă cu extracţia cărbunelui se bucură în prezent de marje de profit fără precedent, în ceea ce ar putea fi ultimul boom al unei industrii care este presată să îşi reducă producţia. Potrivit lui Rob West, analist la Thunder Said Energy, la finele lui 2020, când preţul la cărbune era de 75 de dolari pe tonă, o mină de cărbune putea genera o marjă de profit de 15 dolari pe tonă. Însă la un preţ al cărbunelui de 400 de dolari pe tonă, marja de profit creşte până la 235 de dolari pe tonă.
Traderii din Europa sunt dispuşi să plătească un preţ dublu faţă de cumpărătorii din Asia. Potrivit lui Rizwan Ahmed, de la compania minieră Bluesky Minings, firma nu derulează în prezent exporturi prin intermediul portului Mtwara dar acum intenţionează să facă acest lucru şi a primit solicitări din partea unor cumpărători din Germania, Polonia şi Marea Britanie.
Situaţia este similară în ţara vecină Botswana, fără ieşire la mare, şi pentru care trimiterea de cărbune prin intermediul navelor părea ceva de neimaginat astfel că majoritatea exporturilor sale de cărbune mergeau spre ţările vecine Africa de Sud, Namibia şi Zimbabwe.
„Înainte, logistica ne-ar fi ruinat. În schimb, la preţurile actuale am putea face acest lucru să funcţioneze„, spune Morné du Plessis, director general la compania minieră Minergy din Botswana.
La rândul său, statul insular Madagascar, cel mai mare exportator mondial de vanilie, ar putea deveni un alt nou nume pe piaţa mondială a cărbunelui. „Preţurile actuale conferă argumente solide de business pentru companiile care se ocupă cu mineritul de cărbune în Madagascar pentru a începe exporturile, pentru prima dată în istoria ţării”, a declarat Prince Nyati, directorul unei companii miniere din această Madagascar.
