Carnavalul are origini antice și este pentru catolici periaoda din an când oamenii nu respectă nicio regulă, cu excepţia celei a distracţiei şi a veseliei.
Începând din Antichitate exista o perioadă în care fiecăruia i se permitea, în aparenţă, să facă ce doreşte. Cu această ocazie se purtau un fel de măşti. Este vorba de un obicei străvechi, cel al Saturnaliei, ce aparţine cultului zeului vinului – Dionisos şi care marchează, de fapt, trecerea de la iarnă la primăvară.
Creştinii – mai ales catolicii – au preluat tradiţia, pe care o pun în practică de Lăsatul Secului, adică perioada anterioară începutului Postului Paştelui. Înainte de post, în anumite zone ale lumii oamenii “fac ce vor”, se bucură într-o atmosferă festivă cu veselie şi umor, fiind frecvent mascaţi şi îmbrăcaţi cu costume de carnaval.
Etimologia cuvântului are la bază expresia latinească „carne levare” – a priva de carne. Tot din latinescul „carnis laxati” a evoluat în italiana veche „carnasciale“, care însemna „a renunţa la carne“. Dar, lingviştii amintesc şi “carrus navalis” – nave , amintind de bărcile în care zeul grec Dionisos venea de pe mare.
În germană sărbătoarea este denumită Karneval, Fastnacht, Fasching sau şi fünfte Jahreszeit -„al 5-lea anotimp”. Costumul este tot de sorginte primitivă, pentru că oamenii se îmbrăcau, în timpul iernii, în piei de animale, pentru a atrage primăvara.
Tocmai de aceea în prezent costumele de carnaval sunt inspirate, mai ales, din natură – animale, plante, fructe sau legume. De aproape o mie de ani, creştinii din întrega lume sărbătoresc începutul postului Paştelui, din Europa până în cele două Americi.
În Europa sunt cunoscute carnavalurile de la Veneția, de la Nisa sau de la Koln. Cel mai cunoscut carnaval din America de Nord este cel din oraşul New Orleans. În Tenerife, la Santa Cruz, la 20 de grade, oamenii continuă an de an sărbătoarea în luna februarie. Formele de manifestare sunt variate în funcţie de fiecare regiune în parte, dar întotdeauna în timpul carnavalului nu lipsesc măştile, dansul şi paradele, într-o atmosferă de veselie.
Cel mai mare spectacol de stradă
Cel mai mare spectacol de stradă este carnavalul de la Rio de Janeiro. Parada școlilor de samba atrage an de an milioane de turiști din lumea întreagă, iar, datorită carnavalului, Brazilia este cunoscută drept una dintre cele mai interesante destinații din lume.
Anul acesta carnavalul are loc pe fondul îngrijorărilor provocate de virusul Zika. Acesta provoacă malformații grave ale creierului la bebeluși. Într-un mesaj transmis de televiziune, președinta Braziliei, Dilma Rousseff, a lansat un apel către populație să ponrească o adevărată luptă împotriva țânțarilor, 5 februarie, chiar în ziua în care școlile de samba încep paradele.
Pe site-ul oficial al carnavalului de la Rio, organizatorii îi îndeamnă pe oameni să asiste la evenimentele de pe Sambodrom și în alte locuri din oraș, începând cu plajele, până la hotelurile de lux sau așa-numitele favelas, cartiere sărace de unde provin școlile de samba.
Istoria carnavalului brazilian
În 1641 guvernatorul Braziliei organiza pe teritoriul aflat sub stăpânire portugheză primul carnaval, în cinstea regelui Dom Joăo IV.
Clasa nobilă de origine portugheză de pe continentul sud-american a importat de la francezi balurile mascate. Cu timpul, aceste petreceri dansante au împrumutat tot mai multe caracteristici de la culturile africană şi amerindiană, care le-au îmbogăţit cu exotismul şi ritmul unic.
La sfârşitul secolului al XIX-lea la Rio de Janiero au apărut aşa-numitele “cordões”, grupuri mascate care defilau pe bulevardele oraşului cântând şi dansând. Astăzi, sunt cunoscute sub denumirea de “blocos”, asociate, de obicei, cu cartierele de unde provin oamenii, care organizează adevărate spectacole de dans şi muzică.
Paradele de pe străzile oraşelor au ajuns şi pe plaje, precum Copacabana, Ipanema sau Leblon. Oamenii dansează continuu şi se bucură de focuri de artificii şi de apa Oceanului Atlantic.
Tot spre sfârşitul secolul al XIX-lea au apărut primele şcoli de samba. Păturile sărace ale populaţiei africane au dorit, astfel, să popularizeze samba. De fapt, termenul de „şcoală” a fost introdus în 1928 de Ismail Silva, pentru a defini în mod clar relaţia dintre un profesor, care preda dansul, şi elevul, care se specializa în exoticul ritm.
Prin anii „30 erau organizate primele parade. Astăzi, defilează pe străzile oraşelor peste o sută de şcoli de samba.
Artiştii lucrează un an întreg pentru pregătirea carnavalului şi participă la o competiţie oficială, în care o şcoală este declarată câştigătoare în funcţie de costume, muzică, teme, calitatea muzicii şi interpretării. Locul de întâlnire este Sambodromul o arenă unde dansatorii îşi prezintă spectacolul şi pe unde trec carele alegorice.
Regele Momo
Un simbol de necontestat al carnavalului este Regele Momo. El primeşte cheile oraşului de la primar şi, astfel, distracţia este garantată.
Locul central al defilării școlilor de samba este Sambodromul. Acesta a fost creat de cunoscutul arhitect Oscar Niemeyer și inaugurat în 1984. În prezent, numeroase personalități din lume cumpără cele mai bune locuri, pentru a vedea paradele. În timpul carnavalului, nu numai Rio, ci întreaga ţară se opreşte complet din orice activitate cotidiană, festivităţile sunt intense zi şi noapte.
Brazilia este în sărbătoare, din nord până în sud. În oraşele din nord-est, Salvador, Recife, Fortaleza, Bahia, Pernambuco sau Natal grupuri organizate defilează pe străzi şi interacţionează direct cu publicul.
La Salvador sunt cunoscute asa-numitele “trios electricos”, adică nişte camioane uriașe, pe care sunt montate instalații de sunet, iar pe acoperiș cântă și dansează formații. Specific carnavalului din Recife este frevo, un dans popular.
Carnavalul de la Rio are şi unele legături cu personalităţi româneşti. Un cântec din repertoriul carnavalului îi este dedicat unui român. Este o piesă de la sfârşitul anilor 40, compusă de un mare compozitor de samba, Herivelto Martins. Se numește « Ce fel de rege sunt eu ? »– Que rei sou eu ? » şi i-a fost dedicată regelui Carol al II-lea, care a trăit la Rio în perioada 1947- 1948, la Copacabana Palace, împreună cu Elena Lupescu. La acea vreme devenise un personaj foarte vestit în înalta societate braziliană şi această piesă de samba este cântată şi astăzi în onoarea regelui român.
Sursa: romania-actualitati.ro
