Vladimir Ghika: Prinţ, apostol şi martir al poporului român

Articol editat de Valentina Adam, 21 iunie 2018, 12:39

Spectacolele sunt sponsorizate de: Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Marshal Turism – Sucursala Dorobanţi, Imobiliara Chrissoveloni şi Europrod Bacău şi vor fi difuzate, marţi, 26 iunie, în intervalul 19:00 – 21:00, la Radio România Cultural şi sâmbătă, 30 iunie / respectiv sâmbătă, 7 iulie, de la ora 23:00, la Radio România Internaţional.

În 2018, se împlinesc cinci ani de la beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika şi 145 de ani de la naşterea sa. Cele două spectacole-document, realizate în premieră absolută la Teatrul Naţional Radiofonic, în seria Biografii. Memorii, sunt dedicate lui Vladimir Ghika şi vor fi consemnate în cadrul manifestărilor publice prilejuite de comemorarea celor cinci ani de la beatificarea Monseniorului de atunci, Fericitului de acum. Un elogiu adus lui Vladimir Ghika, prinţ, apostol şi martir al poporului român, atât prin naştere cât şi prin vocaţie.

Scenariile sunt alcătuite de Raisa Radu şi au la bază un material bibliografic descoperit în urma unei ample documentări: din Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti – Vladimir Ghika – Profesor de Speranţă, de Francisca Băltăceanu, Andrei Brezianu, Monica Broşteanu, Emanuel Cosmovici, Luc Verly, Apostolul secolului XX, Monseniorul Vladimir Ghika de Jean Daujat, O flacără în vitraliu. Amintiri despre Monseniorul Vladimir Ghika de Yvonne Estienne, A trăit şi a murit ca un sfânt, Antologie de texte despre Monseniorul Vladimir Ghika, Vladimir Ghika – Gânduri pentru zilele ce vin; din Publicaţiile Asociaţiei Les Amis de Panait Istrati – Cahiers de Panait Istrati Nr. 13/1996; din Editura Galaxia Gutenberg, Târgu – Lăpuş –             Fratelui meu din exil, Scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika. Regia artistică, semnată de Maria Agnesa Puşcaşu, pune în valoare materialul documentar, construcţia radiofonică inspirată de adaptarea propusă de Magda Duţu şi distribuţia alcătuită din actori de la teatrele bucureştene, dar şi din ţară.

Pentru rolul titular a fost invitat actorul Mihai Bica, de la Teatrul Sică Alexandrescu din Braşov, cel care, aşa cum a făcut-o şi în serialul de teatru-document dedicat Părintelui Arsenie Boca, dă glas unor trăiri înălţătoare, încărcate de sens, de emoţie şi vibraţie creştină. În acest spectacol, o importanţă deosebită o are muzica, foarte atent gândită şi selectată de Luiza Mateescu, în concordanţă cu subiectul şi rigorile impuse de construcţia dramatică. Inginerul de sunet Mirela Georgescu, redactorul Costin Manoliu şi regizorul de studio Milica Creiniceanu întregesc echipa de creaţie a celor două spectacole-document, premiere absolute.

Vladimir Ghika – urmaşul unor domnitori din Moldova şi Ţara Românească, a venit pe lume la 25 decembrie 1873, la Constantinopol, unde tatăl său, generalul prinţ Ioan Grigore Ghika, era agent diplomatic al României. Împreună cu fratele său Dimitrie, a urmat Universitatea din Toulouse, cu licenţă în drept. În 1893, cei doi fraţi Ghika devin studenţi ai Şcolii de Ştiinţe Politice din Paris. Vladimir Ghika urmează şi cursuri de litere, ştiinţe, medicină şi filozofie, manifestându-şi interesul şi pentru istorie şi arte.

În 1898, Dimitrie Ghika este numit secretar al Legaţiei României la Roma. Vladimir îl însoţeşte şi, mandatat de Ministerul Instrucţiunii Publice, studiază în Biblioteca Vaticanului o serie de documente referitoare la istoria românilor. Le copiază şi le trimite Academiei Române. Lecturile din autori catolici, din cărţi de filosofie, atitudinea binevoitoare a familiei sale faţă de catolici pe care îi considerau cei mai înrudiţi cu credinţa ortodoxă, l-au determinat pe Vladimir Ghika să se apropie de catolicism. La 15 aprilie 1902, este primit oficial în Biserica catolică la Roma, la Sfânta Sabina, în camera Sfântului Dominic. După cum afirmă istoricii: „Convertirea lui, departe de a fi o simplă schimbare de confesiune, a fost alegerea deliberată a unui proiect de viaţă consacrată cu totul lui Dumnezeu, slujirii aproapelui, lucrării pentru Unitatea Bisericii.” Deşi avea un singur plămân, Vladimir Ghika se arăta neobosit în acţiunile sale caritabile şi de îndrumare spirituală. A ajutat şi a adus pe calea cea bună mulţi deznădăjduiţi. În 1931 Papa i-a dat titlul de Monsenior. A călătorit destul de mult, cele mai importante călătorii fiind acelea făcute în calitate de membru al Comitetului Director al Congreselor euharistice internaţionale la: Sydney, Cartagina, Dublin, Buenos Aires, Manila, Budapesta. A avut bune relaţii cu ierarhi importanţi ai Bisericii ortodoxe. În discuţiile pe care le-a avut cu mitropolitul Irineu al Moldovei, îşi manifestau amândoi dorinţa apropierii celor două Biserici în faţa primejdiei pe care o reprezenta comunismul ateu.

A fost urmărit de securitate, arestat de pe stradă, închis şi torturat în anchete foarte grele. A murit în ziua de 16 mai 1954, fiind înmormântat în cimitirul comunei Jilava. În decembrie 1968, un nepot al Monseniorului, dr. Grigore Ghica, a cerut să i se restituie osemintele din cimitirul comunei Jilava şi acestea au fost reînhumate la Cimitirul Bellu Ortodox, în locul care aparţine dr. Grigore Ghica. În mai 1999, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti a ridicat la capul mormântului o cruce monumentală de trei metri înălţime, sculptată în stil românesc. Pe 31 august 2013, a avut loc ceremonia de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika. În calendarul romano-catolic, ziua de 16 mai este consacrată Fericitului Vladimir Ghika, preot martir.