Teatrul de Vest vă invită la spectacolul copilăriei, Cenușăreasa!

Teatrul de Vest vă invită sâmbătă 𝟒 𝐨𝐜𝐭𝐨𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞, 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟏:𝟎𝟎, 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐦𝐢𝐞𝐫𝐚 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 „𝐂𝐞𝐧𝐮𝐬̦𝐚̆𝐫𝐞𝐚𝐬𝐚”, d𝐮𝐩ă Charles Perrault, a𝐝𝐚𝐩𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐜𝐞𝐧𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐞: Mihaela Rus.

Articol editat de Anca Bălălău, 2 octombrie 2025, 12:57 / actualizat: 2 octombrie 2025, 14:33

Povestea pe care o iubeam cu toții în copilărie prinde viață pe scena Teatrului de Vest Reșița. Cenușăreasa este un basm clasic, spus cu ritm, culoare și un strop de umor. Pentru cei mici, dar și pentru cei mari care încă aplaudă poveștile copilăriei.

„𝑆𝑢𝑛𝑡 𝑏𝑎𝑠𝑚𝑒 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑡𝑟𝑎̆𝑖 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑜 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎̆𝑟𝑖𝑒, 𝑓𝑖𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑖 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑎 𝑋, 𝑌, 𝑍 𝑠𝑎𝑢 𝐴𝑙𝑝ℎ𝑎. 𝑈𝑛 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑏𝑎𝑠𝑚 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝐶𝑒𝑛𝑢𝑠̦𝑎̆𝑟𝑒𝑎𝑠𝑎, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒 𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑇𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑉𝑒𝑠𝑡 𝑠̦𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑖𝑛𝑒, 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙-𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙, 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙-𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙-𝑏𝑢𝑛𝑖𝑐. Sunt bucuroasă să revin la Reșița, să lucrez cu trupa Teatrului de Vest și sper ca publicul de toate vârstele să se bucure de acest spectacol ce îi este dedicat”, 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐞𝐥𝐚 𝐑𝐮𝐬, 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐳𝐨𝐫ul spectacolului.

Charles Perrault a fost un poet francez, scriitor de proză și povestitor, membru de frunte al Academiei Franceze, care a avut un rol de frunte preponderent în disputa literară, cunoscută sub numele de „Cearta dintre antici și moderni”. Charles Perrault a devenit celebru prin poveștile lui pentru copii: Cenușăreasa, Scufița Roșie, Motanul încălțat, Contes de ma mère l’oye („Poveștile mamei mele gâsca”), Barbă albastră, Tom Degețelul.

A fost avocat de profesie. Și-a câștigat reputația literară prin 1660 cu niște versuri ușoare și poezii de dragoste și și-a petrecut restul vieții promovând studierea literaturii și a artei. A devenit membru al Academiei Franceze, care s-a divizat curând după cearta dintre antici și moderni, în 1671. Perrault susținea vederile modernilor pentru progresul civilizației. Poemul său, Le siècle de Louis de Grand (1687: „Epoca lui Ludovic cel Mare”) pune scriitori ca Molière și François de Malherbe deasupra unor scriitori clasici ai Greciei antice și Romei.

Încântătoarele povești din Mama Gâscă au fost scrise ca să-i distreze pe copiii lui. Poveștile lui reprezintă versiunea modernă a unor povești populare aproape uitate, repovestite de Perrault într-un stil simplu și firesc.

Cenușăreasa (în franceză Cendrillon) este un basm popular ce întrupează elementul de mit al opresiunii nedrepte urmată de triumf și răsplată. Se cunosc mii de variante ale basmului în toată lumea.
Personajul principal este o fată tânără ce trăiește într-o situație nefericită, și al cărei noroc se schimbă. Însuși cuvântul cenușăreasă a ajuns, prin analogie, să însemne „persoană ale cărei calități sunt nerecunoscute, sau care primesc recunoaștere după o perioadă de obscuritate și neglijare”. Povestea populară a Cenușăresei influențează cultura populară internațională, fiind transpusă în alte opere artistice prin elemente de acțiune, aluzii și motive.

Câteva variante diferite ale poveștii apar în O mie și una de nopți, toate tratând tema fetei celei mici hărțuită de surorile invidioase. În unele dintre acestea, este vorba despre un tânăr care are doi frați. Una dintre povești, „Judar și frații săi”, se îndepărtează de la finalurile fericite ale altor variante, terminându-se în schimb tragic, fiul cel mai mic fiind otrăvit de frații mai mari.

Cea mai veche poveste europeană cu această temă este „La Gatta Cenerentola” sau „Pisica cenușăreasă” care apare în cartea „Il Pentamerone” a culegătorului italian de basme Giambattista Basile în 1635. Aceasta versiune a stat la baza versiunilor ulterioare publicate de autorul francez Charles Perrault și de frații Grimm, germani. (în versiunea fraților Grimm, nu apare zâna cea bună, spiritul mamei adevărate fiind reprezentat de două păsări din copacul de lângă mormântul mamei)

Una dintre cele mai populare versiuni ale basmului a fost cea scrisă de Charles Perrault în 1697. Popularitatea poveștii sale s-a datorat faptului că Perrault a adăugat în poveste dovleacul, zâna cea bună și pantofii de sticlă. Se credea, în mod eronat, de către vorbitorii de engleză, că în versiunea lui Perrault, Cenușăreasa poartă cizme de blană („pantoufle en vair”) și că atunci când s-a tradus povestea în engleză, vair a fost confundat cu verre (sticlă) și că povestea a rămas așa. Teoria cizmelor de blană a fost însă infirmată. O altă versiune celebră a fost consemnată de frații Jacob și Wilhelm Grimm în secolul al XIX-lea.

Povestea se numește Aschenputtel iar ajutorul vine din partea copacului de pe mormântul mamei. În această versiune, surorile vitrege încearcă să păcălească prințul, tăindu-și părți din picior pentru a face pantoful să se potrivească. Prințul este informat de doi porumbei care scot ochii surorilor vitrege, făcându-le cerșetoare oarbe pentru toată viața lor.

𝐀𝐝𝐚𝐩𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐜𝐞𝐧𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐞: Mihaela Rus
𝐃𝐮𝐩𝐚̆ Charles Perrault
𝐒𝐜𝐞𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: Aurel Asanache
𝐁𝐮𝐭𝐚𝐟𝐨𝐫𝐢𝐞: Eugen Miu
𝐈𝐥𝐮𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐞 𝐦𝐮𝐳𝐢𝐜𝐚𝐥𝐚̆: Cristi Florea
𝐋𝐢𝐠𝐡𝐭𝐢𝐧𝐠 𝐝𝐞𝐬𝐢𝐠𝐧: Lucian Moga

𝐃𝐢𝐬𝐭𝐫𝐢𝐛𝐮𝐭̦𝐢𝐚:
Theodora Pintilie
Andrei Pleșa
Camelia Ghinea
Ana – Maria Cizler
Andrada Samoilă
Sorin Fruntelată
Florin Ruicu

𝐅𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐞
Ștefania Achim | Daniel Buligă | Gabriel Pădurariu | Mirel Lovin
Radio România Reșița este partener media al Teatrului de Vest!