Făşangul – o tradiţie de veacuri la Reșița şi în întregul Banat de Munte

Cu prilejul făşangului, pe străzile Reșiței umblau mascații. În duminica făşangului, obiceiul își găsea apogeul. Mascații cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de țipete de bucurie și plânsete, sunete de diferite intensități și tonalități, acorduri de acordeoane și alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascați strigând Ripp-Ripp-hali-pup“, astfel descria profesorul, scriitorul și etnograful reșițean Alexander Tietz în cartea sa „Wo in den Tälern die Schlote rauchen” („Unde fumegă furnalele în văi”), perioada de fășang la Reșița.

Povestea zilelor de fășang la Reșița poate continua cu amintiri ale oamenilor în vârstă de astăzi. Astfel, amintindu-și de anii dintre cele două Războaie Mondiale, ei povestesc despre o atmosferă incandescentă. Toată populația era prezentă fie pe stradă ziua, fie în diferitele localuri unde se continua distracția seara, respectiv toată noaptea. Erau prezentate diferite măști, diversitatea lor fiind recunoscută și apreciată de spectatori. Noaptea târziu aveau loc demascările, moment gustat de toți cei prezenți. Și nu în ultimul rând, manifestarea culminantă se petrecea în ultima zi a făşangului. La miezul nopţii se ardea simbolic făşangul sau se înmormânta, depinde de locul desfășurării manifestării.

Un exemplu concludent în acest sens se găsește la Dognecea unde fășangul este reprezentat de o păpușă, denumită „Johann”, confecționată de oamenii locului și „îmbrăcată” în fiecare an cu haine simbolizând diferitele meserii practicate de localnici. Această păpușă era arsă seara târziu în marțea fășangului, prin aceasta punându-se capăt, pentru anul respectiv, acestui obicei simbolizând purificarea necesară înaintea intrării în perioada pascală, cu care au venit primii coloniști în zonă.

Dar de fapt ce înseamnă făşangul, în germană Fasching. Este perioada cuprinsă între prima săptămână de după Bobotează și Miercurea Cenuşii, adică ziua în care creștinii apuseni (romano-catolicii, evanghelicii-luterani și reformații) intră în Postul Mare de dinaintea Sărbătorii Paștelui. În spațiul european german, fășangul începe deja în data de 11 noiembrie, la ora 11:11, a anului precedent.

Din păcate, războiul, urmările sale și perioada de persecuții de după, au condus la „înghețarea” acestei sărbători. Abia în anii `70 ai secolului trecut, Ansamblul de Operată în limba germană, mentorul activității culturale germane din acea perioadă, a revigorat această tradiție prin organizarea faimoaselor baluri mascate la care participau până la 1.200 de invitați. Pentru ambient semnau renumite formații de muzică germană din Banatul de Şes și din Reșița. Din păcate, datorită emigrării multor persoane din conducerea ansamblului, acesta și-a încheiat activitatea la mijlocul anilor 80 și implicit nu s-au mai organizat aceste manifestări.

Primul bal de fășang de după evenimentele din 1989 a avut loc în anul 1991, în organizarea Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița. De atunci, an de an, asociația a organizat această manifestare, reușita ei consemnându-se de fiecare dată de către mass-media scrisă și vorbită. Înainte de pandemie, la sfârșit de februarie 2020, balul de fășang s-a desfășurat pentru a 30-a oară.

Din anul 2000, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița a organizat în perioada făşangului din fiecare an Sărbătoarea tăițeilor, o manifestare gustată de toți cei prezenți. Desigur s-au servit tăiței, s-a ascultat muzică, s-a dansat și cântat, s-au ascultat scheciuri şi aşa mai departe. De-asemenea, an de an, în ultima zi a făşangului, întotdeauna într-o zi de marți înaintea Miercurii Cenușii, la sediile Forurilor Germane a avut loc o după-amiază de voie bună de înainte de intrarea în post, cu Sărbătoarea gogoșilor.

Toate acestea au putut fi desfășurate până în anul 2020, până când s-a instalat pandemia și ne-a constrâns să găsim alte modalități de a duce mai departe, măcar în spațiul virtual, această frumoasă tradiţie, cu toate că aşa s-a pierdut mult din farmecul ei… În acest sens au fost organizate expoziții tematice din arhivele localităților unde există tradiția fășangului, iar din ministudioul amenajat în cadrul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reşiţa s-au organizat mese rotunde și dezbateri privind acest obicei.

Anul acesta, creștinii apuseni intră în Postul Mare odată cu Miercurea Cenușii, în data de 2 martie, iar creștinii răsăriteni, din 7 martie. (Erwin Josef Ţigla)

De același autor

Related Articles