Bucureşti fm a împlinit visul unui copil

Articol editat de Valentina Adam, 15 septembrie 2015, 15:12

Andreea Dumitrescu, elevă în clasa a VII-a A la Şcoala Nr. 280 Mihail Sebastian din Bucureşti, şi-a dorit să câştige ghiozdane pentru ea şi pentru sora ei.

A obţinut, însă, mai mult!

Ne-a ascultat pe 98, 3 fm, s-a înscris la concursul „ Bucureşti fm te pregăteşte pentru şcoală, pe tine şi pe colegii tăi!”, a povestit cum şi-a petrecut vacanţa de vară şi a câştigat ghiozdane şi rechizite, pentru ea şi toţi cei 32 de copii din clasa ei.

În prima zi de şcoală, 14 septembrie, echipa Bucureşti fm a fost primită cu entuziasm de Andreea şi prietenii ei, bucuroşi să primească daruri.

Premiile au fost oferite de Compania de Librării Bucureşti.

Aceasta este povestea câştigătoare, povestea Andreei Dumitrescu:

Marea, mama Afroditei şi autoarea atâtor aventuri mi-a fost gazdă în această vacanţă.

Nu există satisfacţie mai mare decât să priveşti marea cea nesfârşită cu valuri înspumate care muşcă din ţărmul ce desparte două tărâmuri complet diferite.

Spre bucuria noastră am ajuns înainte de răsărit. Cerul de safir roşeşte în întâmpinarea soarelui care îşi desface mănunchiul de raze legat cu aţa speranţei.

Spectacol mai frumos decât marea este cerul, bolta de cristal ce ne uneşte pe toţi şi ne face un întreg.

Deodată, un val îndrazneţ îmi aşează în mână, cu grijă, ce avea el mai de preţ – o scoică de sidef mai strălucitoare ca ochii unui copil care se joacă.

Parcă aş fi fost sortită să o ţin şi ocrotesc în palma mea caldă. Am luat scoica delicat şi am pus-o la ureche. Şoapte dulci şi nemuritoare îmi mângâiau auzul, parcă stăteam de vorbă cu destinul.

Nisipul fin şi auriu mă îndemna să fac o baie în marea albastră ca o pată de cerneală. Nu am putut rezista tentaţiei şi am intrat să mă răcoresc. Sute de peştişori înotau prin apa tulbure făcând slalom printre valuri.

Pescăruşi dalbi împodobeau cerul zburând mai graţios decât dansul unei balerine.

Toata ziua m-am bucurat de acest peisaj, parcă desprins dintr-un basm.

Vânătul amurg se apropia. Regele cerului mângaia pentru ultima oară în acea zi obrajii oamenilor care priveau trişti plecarea lui. În scurt timp noaptea cu trena ei lungă, decorată cu stele mici şi cu luna ca o corabie, a acoperit cerul conducându-i pe oameni în lumea viselor.

În acea zi şi în cele care au urmat m-am simţit binecuvantată că am bilete în primul rând la spectacolul naturii.