Într-un document emis din Iaşi, la 27 mai 1600, Mihai Viteazul se intitula „Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Româneşti şi al Ardealului şi al Moldovei“. Şi-a confecţionat şi o pecete cu stemele reunite ale celor trei ţări. Urcat pe tronul Ţării Româneşti în 1593, luase şi Transilvania în 1599 şi Moldova în 1600. Sunt fapte istorice ce nu pot fi contestate. Disputate rămân raţiunile pentru care le-a cucerit şi dacă urmărea să realizeze un stat închegat, ceea ce în mod evident nu a reuşit în timpul foarte scurt cât a durat această primă domnie a unui domn român asupra celor trei state feudale în care au vieţuit românii.
Odată cu generaţia paşoptistă – şi mai ales după ce s-a publicat monografia dedicată de Nicolae Bălcescu viteazului domn – unirea lui Mihai Viteazul a devenit simbolul aspiraţiei românilor de a trăi între graniţele aceluiaşi stat. Un simbol, cum spuneam, contestat.
Contestatarii au afirmat că doar ambiţia personală l-a mânat să cucerească Transilvania şi Moldova. Sau că a dorit să le stăpânească doar pentru că astfel se îndeplinea o necesitate de apărare, că a fost o unitate pe temei de cruciadă antiotomană.
Dacă Mihai Viteazul a fost primul care a realizat efemera unire, nu a fost primul care s-a gândit la ea.
Află toată povestea pe siteul eualegromania
